Caută
  • Lucian Constantin (gyorg)

2007 - Clenii și bibanii mi-au adus două podiumuri pe cea mai înaltă treaptă

Actualizată în: Apr. 23

Anul competițional începe cu un podium, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, pe lacul Ghioroc din județul Arad. Rezultatul a fost exclusiv inspirației de moment și a antrenamentului prelungit. În antrenament am descoperit, absolut întâmplător, un vobler de suprafață care semăna perfect cu un gândac negru ce era prezent în zonă. A fost prima dată când am pescuit într-un concurs la clean și a doua oară în toată experiența mea competițională când am câștigat un concurs cu specia clean.


Un cărăbuș, două beri și uite așa câștigi un concurs...

În primele manșe am pescuit exclusiv pe clean cu voblerul descoperit întâmplător, iar în ultima manșă, pe un alt lac (apropiat de Lacul Ghioroc), a fost suficient să prind o singură știucă ca să câștig locul 1. Inspirația de a pescui cu un voblerul a venit după vântul m-a lipit de stuf, iar pe stuf am văzut un gândac de culoarea neagră. Am pun un Salmo Tiny, l-am recuperat în suprafață (destul de rapid dacă mă gândesc acum) și m-am trezit aproape instantaneu cu un clean în drill. A fost și pentru prima dată când am prins un astfel de pește. Ce-a urmat a fost absolut senzațional.


Știuca din ultima manșă a ținut tot de inspirație. Fiind un lac necunoscut mi-am dat seama că am nevoie de informații, după ce la antrenament nu am făcut aproape nimic. Așa că am intrat în primul bar de lângă apă și am întrebat dacă există pescari care prind răpitori acolo, în acel lac. Barmaniță mi-a arătat un grup de doi pescari. M-am prezentat frumos, făcându-le cinste cu câte o bere. Așa am aflat că am șanse mari dacă folosesc un vobler foarte bun pentru acel lac. Tipul m-a întrebat dacă am un Rapala RNR. Sincer să fiu, habar nu avem la acel moment ce vobler excelent este acest Rapala RNR.


Recuperat continuu între ape, așa cum m-au învățat, am avut încredere în el până am reușit să prind o știuca de care aveam cea mai mare nevoie. Ulterior, mi-a demonstrat că prinde tot felul de răpitori, nu numai știucă. Este excelent de șalău, face ravagii la somn, se pretează și la avat, iar nu de multe ori am avut surpriza să prind și bibani frumoși. Astăzi nu plec la pescuit de răpitori fără să am așa ceva în trusă, fie că este vorba de el sau de fratele lui mai zgomotos Rapala Rippin' Rap (RPR).



Căprioara moartă și o bibaniadă de succes

Al doilea concurs câștigat în 2006 a fost la Gostilele, unde și aici am urcat pe cea mai înaltă treaptă. A fost un concurs de dedicat bibanului exclusiv, din punctul meu de vedere. Marea majoritate a pescarilor prezenți la concurs l-au avut ca țintă, dar diferența în clasament a făcut-o tehnica de pescuit la biban, multă răbdare, dar și puțin noroc. La mine tehnică încă o experimentam în acele concursuri din primii ani.


Norocul a fost că bibanii se hrăneau între ape iar aici nu foarte mulți se pricep la fel de bine ca mine. Iar dacă se pricep depinde de cât de repede realizează acest lucru. Tot ca tehnică de pescuit, în general am prins la un shad mister twister de 2cm lestat cu 3grame (năluca mea preferată la acel moment), dar și la un vobler de mici dimensiuni cu o barbetă medie, un vobler hand made făcut de celebrul Dady Drăghicescu (https://www.facebook.com/alexandru.draghicescudady).


Concursurile la acel moment aveau trei manșe, două Sâmbătă și ultima Duminică dimineață. În prima mașă am pescuit toate cele patru ore între niște fiare de la baza unui stâlp de beton din mișlocul lacului Gostilele. Bibanii se aflau undeva sub aceste fiare, iar în momentul în care reușeam să prind câte unul dintre ei trebuia să am suficientă răbdare să-l scot de acolo. Dacă nu avem atac pe căderea jigului, inevitabil agățam unde pe substrat. A fost un pescuit de anduranță, cum nu aveam să mai pescuiesc vreodată. Am agățat câteva sute de jiguri, fără exagerarea, până să reușesc să punctez cu câtiva bibani.


În a doua manșă, Sâmbătă, la start am rămas fără elicea de la motorul electric. Ghinion sau noroc, dând cu greu la vâsle, vântul m-a împins către malul opus zonei de start. Acolo am găsit un călugăr vechi scufundat. În jurul acestuia pândeau bibanii. După ce-am reușit să le identific exact poziția unde atacau (undeva între ape, la baza unui prag) m-am poziționat chiar deasupra lor.


Clasic pentru marea majoritate din concursurile de la Liga, nu a trecut mult și am fost înconjurat de mulți pescari de competiție, unii dintre aceștia chiar cu renume. Niciodată nu am înțeles și nu o să vreau să înțeleg oportunismul caracteristic acestor "sportivi". Odată ce văd pe cineva că prinde pește se reped imediat încojurând pescarul din toate părțile. Este o practică care nu servește cu nimic interesului de a selecta sportivi pentru un lot național, sportivi ce trebuie să aibă capacități de identificarea zonelor de pescuit și nu niște oportuniști de moment, dezvoltându-și veleități ce nu pot fi fructificate într-o competiție mondială, iar dacă o facem atunci imaginea noastră are de suferit.


Acestă practică, alături de cea în care sunt cluburi care fac strategii comune de pescuit, aduc în prin plan pescari care nu sunt pregătiți pentru a face față unui concurs mondial. Iar dacă vă uitați și studiați rezultatele la mondiale, a unor așa ziși sportivi, o să identificați imediat pe cei care au beneficiat de sprijinul cluburilor sau au profitat de locurile descoperite de alții. La mondiale rezultatul lor a fost mai multe decât mediocru.


Unii dintre aceștia îî regăsim și astăzi în spatele sforilor LRS, acolo de unde trag cu iscusință pentru a manipula persoane și interese comune. Din păcate comportamentul oamenilor din politica românească îl regăsim și în politica concursurilor de pescuit, chiar dacă pare puțin bizar în privința interesului material sau de altă natură.


O întâmplare cel puțin ciudată se petrece în ziua de sâmbătă. La startul de dimineață aflăm cu stupoate că, după ce noi am fost remorcați către zona de strat, o căprioară a trecut lacul Gostilele. Aproape imedita, în spatele nostru și în fața a mai multor copii, soții și prieteni prezenți la acel concur, o barcă plecă de la mal și trece cu barca peste căprioară, lovind-o suficient de bine. Cei doi braconieri urcă căprioara în barcă și o aduc la mal, chiar unde eram noi cazați, acești fiind angajații lacului Gostilele. La mal, deoarece căprioara nu murise încă, desăvârșesc crima secționându-i gâtul căprioarei chiar în fața tuturor prezenți.


Eu am aflat abia Sâmbătă seară, atunci când soția lui Vali Stratonov ne-a povestit trista întâmplare. Imediat am sunat la poliție și am anunțat ce s-a întâmplat. Poliția împreună cu paznicul fondului au venit și a urmat o mușamalizare ca la carte. Singurul șifonat din acestă experiență tristă am fost tot eu. După ce poliția a plecat, proprietarul m-a dat afară din curte și m-a amenințat că nu voi mai fi primit a doua zi la concurs. Noroc că avem prieteni suficienți de capabili să le strice planurile.


Interesantă a fost atitudinea clubului care a organizat la acel moment, Angels XXI. Club care astăzi se numește Drill și din care făceau parte la acel moment foarte mulți pescari din staful revistei Aventuri la Pescuit (organizatorii Turneului Aventuri la Pescuit), dar și mulți pescari din categoria celor care făceau strategii comune de pescuit individual!

Dând la o parte că în timpul și după eveniment nu au zis nimic absolut nimic din ce s-a întâmplat cu căprioara sau cu mine, în revista aventuri la pescuit au publicat un articol în care eu mâncam din căprioara moartă. Așa calitate de oameni mai rar întâlnești.


P.S. Iată ce spunea Gabi Udilă, în ianuarie 2007, la începutul anului competițional unde fiecare dintre noi căutam să contribuim la dezvoltarea fenomenului de pescuit de competiție: - Îi felicit pe cei care s-au inhamat anul acesta la o treaba asa complicata cum e organizarea unui concurs.din pacate eu am ramas la stadiul de vorbe si imi cer scuze fata de cei care m-au luat in serios,in privinta organizarii unui concurs.cei care ma cunosc stiu ca nu a fost vina mea dar asta nu mai conteaza.nici anul asta oltenia nu va conta in circuitul competitional asa cum imi doream.aici e ff greu sa schimbi mentalitati.ii respect si ii admir pe cei care incearca si reusesc sa "faca ceva"


Cu toate astea, Clubul SPINNING SQUAD CRAIOVA, club cu doi - trei membrii participanți la competițiile naționale nu a organizat niciodată o etapa în CN al LRS, dar totodată a votat în permanență așa cum a dictat clubul Drill (fost Anglers21) sau interesele, având un vot egal cu toți ceilalți implicați în organizarea competițiilor. La un moment dat, noi cei din LRS l-au denumit chiar Micul Drill.


După mai bine de 12 ani de atunci am înțeles că este o formă de control a voturilor din LRS. Astăzi, pe lângă clubul din Craiova sunt și alte cluburi special constituite și ținute așa, pentru ca mașina de vot a afacerilor din LRS să funcționeze. Cine sunt cei care trag sforile în spate? Păi, Berti (Berti Lures), Boanță (Relax) Sava (A.Sava Custom), Rareș (Power Fishing) & company. Oameni conectați între ei și între afacerile care le conduc interesele, iar odată cu acestea și controlul din LRS. Cu excepția lui Marian Morcovescu, ei au numit toți președinții LRS și numesc încă și acum pe cei care cântă așa cum doresc (vezi ultima ispravă a excluderii frauduloase a două cluburi, membrii fondatori ai LRS).


Va continua...


P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg







698 afișare

© 2005. Proudly created by Gyorg