Inceputul de sezon este cel mai dificil pentru un pescar de rapitor. Pe langa acumularea de energie nedisipata, stresul deciziei de inceput si lipsa informatiilor pretioase, pescarul se confrunta si cu „astenia” de primavara caracteristica. Cam asa incep mai toate sezoanele de pescuit: ” unde sa ma duc, la stiuca sau la salau”, este prima dilema. Urmeaza lantul slabiciunilor, „pe ce balta” sau „sa incerc delta”. Parca le-ai incerca pe toate numai sa ai ceva in drill, nu conteaza, chiar si ceva nepunctabil, un „coco”* pentru senzatie sau macar un bibanel. Si uite asa incepe sezonul, fara prea multe sperante, cu multa dorinta si pofta de pescuit la marea majoritate a pescarilor.
Si in cazul meu aceiasi poveste, nu ma deosebesc cu nimic.
Cum banuiam ca salaul trebuie sa se grupeze inainte de depunere, iar Emil tocmai si-a achizitionat ultimul strigatura de lanseta Phenix Recon de la peapa.ro, am concis ca alegerea perfecta va fi pescuitul la salaul, si dupa cum veti vedea nu ne-am inselat. Dupa o scurta analiza a baltiilor, Valea Argovei arata cel mai tentant, nu datorita „ponderei’ salailor, ci mai mult datorita experientei de anul trecut, cam in aceiasi perioada, cand am avut o partida pe cinste. Seara, ca de obicei, a trebuit sa trec in revista toate betele si sa ma hotaresc cu ce voi pescui. Cum stiam ca pe lacurile limitrofe Bucurestiului salaul are un comportament mai mult decat circumspect, m-am pregatit cu cel mai fin echipament pe care il aleg in astfel de cazuri. Un bat Megabass ultra light, fir textil FOARTE subtire, mulineta de 1000 si multa rabdare la pachet. Pe langa asta, cum multi au remarcat la strategia mea de pescuit la salau, am avut in vedere si pescuitul reactiv, cu rattlin sau shad-uri mari. Practic, un pescuit de finete cu jig-uri si shaduri mici, alternat – ca back-up – cu un echipament extra reactiv. De ce?, simplu … consider ca salaul, ca si noi de altfel, este adeptul extremelor, de cele mai multe ori. Rar se intampla sa manance orice stil sau naluca, iar atunci nu mai conteaza vre-o teorie sau strategie de pescuit.
Ce merita mentionat este ca am salvat toate informatiile de anul trecut, din aceiasi perioada, cand am avut rezultate bune. Este un aspect pe care multi pescari il scapa din vedere. Au partide memorabile la acest mofturos peste, iar dupa o perioada de timp isi „perfectioneaza” echipamentul sau stilul, aplicand alta strategie sau folosind alt echipament, iar la final se trezesc ca pestele nu a mai „raspuns’ ca in anul precedent.
Asa ca va recomad ca in cazul in care aveti o partida memorabila, in special atunci cand rezultatele depind de o anumita „chichita”, „tips&trics” sau cum doriti sa o clasificati, retineti toate detaliile: lanseta tip si actiune; mulineta dimensiune si raport de recuperare; fir textil (sau mono) dimensiune; naluca, gramaj si stil de mulinare, etc.. Deci, toate informatiile pe care le puteti considera importate si care sa le replicati in anul urmator, in aceleasi conditii. Asta nu insemna ca vor fi determinante, dar vor constitui baza de incredere de la care veti pleca. Altfel, veti incepe cu un hanidicap – cel putin de incredere – care va atarna ca o ancora dreptunghiulara, agatata excentric.
Asa ca, inarmati cu toate naluciile, lasetele si increderea maxima, ne-am pornit cate Valea Argovei. Numai ca odata cu noi, ca un facut, s-a pornit si un vant naprasnic. Adica, am primit recomandarea sa nu ajungem pe Valea Argovei fara vre-un catamaran sau velier capabil. Cu PortaBote avem slabe sanse sa nu ne intre apa in barca. Cum nu ne era gandul la un pescuit de anduranta, offshore, ne-am reconsiderat traseul si ne-am decis sa atacam Darvari-ul, in speranta ca, datorita pozitiei intre cele doua vai sa fie mai acoperit de vant. Prezumtia noastra s-a adeverit, cu toate ca nici aici nu eram intr-un real adapost, dar puteam supravietui in barca.
Nea Oana, proprietarul baltii, a fost foarte de treaba, asteptandu-ne cu „masa” pusa. Adica cu o barca pregatita cu tot ce avem nevoie, chiar si cu mai mult decat atat, dandu-ne recomandarea lui in ceea ce priveste modul de abordare a baltii in functie de vant. Sfatul lui a fost bun, in ceea ce priveste faptul ca ne-a ferit de vant, dar n-am reusit sa vedem nici un atac al naluciilor noastre in zona in care ne-a recomandat-o. Cum la ultimul concurs la care am participat pe Darvari m-am clasat pe locul II in etapa de campionatul national, stiam deja o intrega suita de locuri, iar sonarul in avem pregatit cu locurile marcate pe GPS. Cum va spuneam si la inceput, stiam ca pestele in acesta perioada incepe sa se grupeze, dar nu stiam unde anume. Eliminand loc cu loc, schimband naluca dupa naluca, era evident ca mai devreme sau mai tarziu aveam sa gasim „cotezul” cu salai.
Eram aproape de finalul partidei, epuizand o mare parte din locuri, dar fara sa pierdem speranta ca vom avea parte de o supriza placuta. Supriza care nu s-a lasat asteptata prea mult. In asa zis-ul „Y” am gasit un prag precedat de o zona cu stepi. O adevarata casa a salailor in acesta perioada, avand si unde-si depune icrele, pe zona tare si agataturi, dar si de atac, margint de pragul existent si de stepii iesiti din pamant.
Cum vantul batea destul de tare in zona de confluenta dintre cele trei brate ale lacului, am optat pentru un rattlin TN-60 de la Jackall de culoare imitatie biban. Ca o paranteza, nu consider critic si primordial culoarea sau naluca aleasa, ci mai ales gradul agresivitate prezentata de naluca in apa. Cum rattlin-ul s-a facut simtit la prima cadere in apa datorita bilelor si formei constructive, a venit si primul atac, pe cadere, finalizat cu un salau trecut de 50cm. Iata primul salaul punctabil la prima aruncatura in acel loc.
La un moment dat, atacurile au scazut in intensitate, determinandu-ma sa schimb ceva. Era clar ca locul este ideal pentru acel moment, asa incat am decis sa schimb ceva in strategie. Am trecut pe o naluca soft, un sakura slit shad de 7cm, verde cu glitter negru. Chiar daca am dat multe detalii, naluca nu a fost teribil de tentanta pentru salaii mofturosi. Am prins cu ea vorba glumei „am prins bine, mici, dar si rari”. Nu m-am dat batut si-am schimbat pe un pan shad, tot de la sakura, culoare firetiger, marimea mica. A urmat un recital in toata regula, aproape salau dupa salau.
Am prins din toate pozitiile intepand salaii in multe feluri posibile, de gura, de langa gura, de spate sau de coada. Asta nu insemna ca a fost o intepare special gandita, ci chiar atacurile au fost in asemenea mod, iar finalizarea inteparii a fost numai raspunsul la un atac simtit pe fir sau in lanseta.
Era clar ca naluca le exploata nervii si poftele la maxim. La un moment dat, dupa un atact am ramas fara coada shadului. Cum nu mai aveam alta naluca la mine am pescuit mai departe asa, fara coada. Aproape ca n-a contat, atacuriile fiind la fel de agresive si cu aceiasi intensitate ca si pana atunci.
Grecu a schimbat si el pe acelasi tip de naluca, dar cu o culoare naturala. Fie ca modul de mulinare, laseta sau modul de animare a nalucii a fost diferit fata de Emil – sau poate datorita culorii pan shad-ului – eu am prins ceva mai multi pesti decat el, dar am concluzionat ca am prins exact momentul, naluca si „cotetzul” pentru o partida pe cinste.
Chiar daca multi multi m-au intrebat daca sigur am fost pe Darvari, dupa ce-am postat imaginiile pe facebook, sunt mai mult decat convin ca acest lac inca ascunde exemplare de salai sau stiuci demne de a figura in listele de capturi capitale.
Echipamentul pe care l-am folosit: In cea mai mare parte ansamblul: bat de la Megabass destroy headgehog ultra-light, mulineta shimano soare pgs 1000, fir textil sunline rockfish de 8lb cu inaintas de fluorocarbon 0,24, jig de 3,5 grame pe ac de 2/0. Pentru rattlin am folosit un Cabelas XML 762 light, mulineta shimano twin power 1000, fir textil varivas de 8lb si inaintas de fluorocarbon de 0,29. Atentie, acest articol nu a fost sponsorizat si nici nu contine vre-o aluzie la a achizitiona produse similare cu cele prezentate. Nu inseamna ca daca nu aveti echipamentul de mai sus nu puteti prinde la fel de bine, ci increderea cu care veti pescuii va fi determinanta.
Va las sa va delectati cu cateva imagini ale capturiilor din cele doua zile de pescuit, pe parcursul a cate 4 ore pe z
P.S. toti pesti prinsi vor avea ocazia sa faca figuratie pe camerele de luata vederi sau in poze si alta data, fiind eliberati de unde au venit.