Catalogati de Stefan Dinu ca cei mai norocosi dintre toti participantii la Cupa Ligi 2013, absolut intamplator am facut echipa cu Cristi Rizea in competitia nationala, Cupa Ligii, un fel de Cupa Romaniei la spinning, sustinuta pe Lacul Stolnici.
Intamplator spun, deoarece Cristi Rizea trebuia sa participe cu Vali Sorescu (Valeron), iar eu trebuia sa plec in delta la pescuit. Cum Valeron nu a mai putut sa mai mearga, m-a rugat pe mine sa particip in locul lui. Nu stiam ce decizie sa iau. Noroc cu Grecu care m-a incurajat sa merg la Stolnici, stiind ca in weekend vremea o sa fie foarte schimbatoare, cu sanse scazute de a face o partida buna la stiuca. De ce norocosi, deoarece Rizea sustinuse o serie buna de antrenamente pe pista de concurs, iar eu aveam ceva experienta in pescuitul la salau. Combinandu-le, putem sa obtinem un rezultat bun.
Dand la o parte faptul ca aveam o concurenta serioasa intre participantii inscrisi la concurs (fara sa nominalizez), numarul de echipe a depasit asteptariile organizatorului, iar rezultatele finale erau greu de anticipat. Lacul Stolnici nu este mare, avand doar trei sau patru zone unde salaul a fost localizat la antrenamente. Cum Rizea cunostea balta foarte bine, am concuzionat ca avantajul clar era sa pleci printre primii participanti. Totul tinea de norocul de a trage un bilet cu un numar cat mai mic, astfel incat sa prindem una dintre cele trei-patru zone. Rizea m-a lasat pe mine sa trag la sorti, gandindu-se ca sunt mai norocos decat el. Din pacate nu am avut noroc, primul numar tras a fost 14, iar a doua zi 12. Adica plecam a 14-a echipa, respectiv a 12-cea din cele 19 inscrise, cum nu se putea mai rau. Am uitat de ocuparea unuia dintre cele trei-patru locuri, trebuia sa gasim orice alta zona in care Rizea facuse antrenament deoarece stiam ca vor fi ocupate, mai toti participantii cunoscandu-le. Asta este, ce sa-i faci, trebuia sa ne bazam excluvis pe sonarul meu side-imaging, si bine am facut.
De acasa mi-am pregatit trei lansete pentru salau si una pentru biban. Megabass-ul meu clasic (destroy – hedgehog) ultra light pentru salaul, echipat cu o mulineta Shimano Soare de 1000 cu fir textil rockfish de 8lb si inaintas de fluorocarbon de 0,23 sakura aya. Un bat de biban ultra light, pe un blank Shikari, cu o mulintea Shimano TwinPower MGS 1000, fir textil de 6lb de la Varivas, precum si piesa de rezistenta, un All Star Titanium facut de Laurentiu Andronic, batul meu de monofilament cu grosime de 0,16mm (Sunline Supernatural). De ce monofilament, pentru ca am cea mai mare incredere in monofilament in momentul in care exista presiune pe salau si, inevitabil, nu raspunde la prezentariile clasice. Avand dezavantaje majore – elongatie mare, insenzitiv – monofilamentul are marele avantaj ca, datorita masei mai mari decat textilul precum si a elongatiei, sustine naluca in apropierea substratului pe o perioada mai mare de timp. Cand salaul este pretentios, “marait” sau mofturos, astfel de prezentari au dat rezultate incredibile, iar Stolnici a fost una dintre baltiile unde combinatia dintre un bat tare si un monofilament a functionat perfect, mai ales in prima mansa unde am prins si cel mai bine. Ultimul bat, pe care aproape ca nu l-am folosit, a fost un Cabelas XML 762, echipat cu Shimano TwinPower 1000 si fir varivas de 6lb. Un bat mai mult pentru pescuitul la clean decat de salau, datorita flexibilitatii acestuia. Aici am un alt fix de-al meu in care increderea intr-un bat mai moale (moderat-fast) este mai mare decat intr-un bat rigid (extra-fast). Si asta deoarece cred ca la ridicarea nalucii de pe substrat, determinat de amplitudinea mai mare a bat-ului moale, evolutia nalucii este mai naturala. O sa vedeti in ceea ce urmeaza ca increderea in astfel de “fix-uri”, da rezultate. XML-ul (cum este cunoscut de multi pescari de rapitori) il mai folosesc cu success la voblere de tip rattling, cu aceiasi explicatie si incredere, expusa mai sus.
Cum imaginea despre betele folosite in acest concurs o aveti deja, este mult mai simplu sa intelegeti logica strategiei de concurs si diferentele care ne-au propulsat pe locul doi. Deci, plecand de pe pozitia 14 ne-am luat adio de la locurile pe care Rizea le-a indicat ca cele mai productive. Asa ca, bazandu-ne pe sonarul side-imaging, am gasit un loc adanc aproape de baraj. La circa 10 metri de mal apa avea aproape 5 metri, semn ca aveam in fata o cadere in praguri, dar am identificat pe sonar si o mica platforma in fata noastra. Din experienta, avem sa stiu ca salaul se ridica de pe apa adanca pe platforma din mal, dar si se foloseste de praguri sa-si mascheze prezenta pentru atac.
Chiar din primul lanseu am ales o naluca de incredere, ultima combinatie cu care am prins foarte bine pe Darvari, un sakura panshad de 7cm lestat cu 3,5 grame, cu un ac de 3/0. Cum aveam disponibile doar doua culori, fire-tiger si natural, am ales culoare natural determinat de transparenta destul de mare a apei. Primele lanseuri, doi pesti punctabili. Am inceput sa ne relaxam.
Schimbam locul increzatori, bazandu-ne pe sonar si mai gasim o limba de pamant scufundata, cu structura tari si cateva movile de pamant. Un loc ideal de salau, mai ales in primavara. Primele tatonari ale substratului lacului aduc si primi salai punctabili. Au urmat o serie de 12 salai, o parte din ei nepunctabili, dar si sapte pesti punctabili, iar maximul de cinci au completat foaia de arbitraj la salau. Marea majoritate a atacurilor la naluca au fost aproape imperceptibile, cateodata doar o intindere a firului mono intr-o suspensie ne-naturala. Cum cei cinci salai erau maxima contabila, ne-am orientat catre prinderea celor 5 bibani. Cu toate ca am avut mai bine de 3 ore timp de cautat, n-am reusit sa vedem nici un atac de biban, cu toate ca am testat cam toate zonele unde banuiam ca pot exista bibani. Zone cu apa mica, praguri nisipoase, structuri de beton, nimic, nu i-am gasit sau nu au vrut sa atace “prajiturile” oferite.
La finalul primei manse, dupa prima zi de concurs, eram pe a doua treapta a podiumului dupa echipa Cenusa – Rares care, pe langa cei cinci salai, au reusit sa captureze si un biban.
A doua zi avea sa se anunte si mai dificila, presiunea atmosferica coborand vertiginos, iar presiunea asupra locurilor locurilor din ziua precedenta, spunandu-si cuvantul. Cum plecam din nou printre ultimii, ne-am bazat doar pe sonarul side-imaging. Din pacate fara rezultate, pana la ora 14:00, adica cu mai putin de 3,5 ore din concurs, nu aveam nici un peste. Eram la limita rezistentei pshice. Am incercat toate combinatiile posibile, n-am reusit decat sa prindem foarte multi pesti nepunctabili. Nu mai aveam nici resurse, dar nici inspiratie, m-am gandit ca ne-a pierit maiestria, cum bine defineste astfel de moment, Laurentiu Andronic. Ce ne-am gandit, sa ne intorcem pe singurul loc unde prinsesem doi pesti, amandoi nepunctabili. Mai observasem ca in aceiasi zona o echipa au prins salau, dar in acel moment nu era nimeni pe loc. Pe drum m-am gandit ca trebuie sa schimb ceva, astfel incat sa “oblig” salaul sa atace naluca cu orice pret. Am luat lanseta de biban Shikari ultra-light (foarte moale) echipata cu TwinPower MGS 1000 si fir textil varivas de 6lb, pe care am pus un jig de 1,5 grame cu ac de 2/0.
O alegere foarte neinspirata, ar zice unii, pe un lac cu vant si valuri mari. Ca naluca am ales un “ISHAD Jackal splitail culoare TC HASU. De ce, pentru ca mi-a parut o naluca foarte naturala in evolutia suspending, iar culoarea mi-a inspirat incredere. Locul pe care pescuiam era o platforma de 10mp cu un prag de 4,5 metri spre larg si cu un alt prag perpendicular pe mal. In prima parte a lanseului, dura cateva minute bune numai ca jig-ul sa atinga substratul tare a zonei, iar fiecare scurta recuperare prelungea timpul unei singure recuperari pana la barca, mai mult decat puteai sa rabzi. Numai ca, cine are rabdare, are si rezultate. La al doilea lanseul, chiar aproape de barca, pe pragul din fata noastra, soc, un “ciocan” al unui 43 de centimetri care ne-a ridicat adrenalina la maxim. Atat de agresiv ca „ciocanul” l-am simtit pana in maduva oaselor. Greu ne-am abtinut sa nu urlam de bucurie. Cu primul peste pe sir punctabil si prima data cand naluca aleasa dadea rezultatele scontate, pescuiam cu incredere maxima.
Dintr-o inspiratie de moment, schimband pozitia cu cativ metri mai in spate si mai spre dreapta, apare si al doilea peste punctabil. A-l doilea peste fiind la limita, am si chemat arbitru sa-l masoare. Din pacate numai 39cm, l-am eliberat imediat. Ne uitam la ceas, mai aveam mai putin de o ora. Emotia creste stiind ca ne trebuiesc cel putin trei sau patru pesti punctabili sa castigam concursul. Aflasem ca echipa Cenusa-Rares nu aveau nici un peste. Nu dureaza mult si apare si al doilea peste punctabil clar, cu aceiasi combinatie. Rizea il pune pe sir si pescuim mai departe. La un moment dat, auzim ceva in apa si ramanem socati, sirul paraseste barca si se scufunda lejer. Incercam in toate felurile sa-l gasim, dar fara rezultate. Imi venea sa plang. Ne calmam, ne concentram, ne relaxam cu increderea ca vom pune pe sir pestii de care avem nevoie sa castigam concursul. Ca un facut, compensand cu lipsa de atentie, Rizea inteapa un salau frumos aproape imediat. Combinatia l-a pacalit, o naluca Jerkshad de la ZMan cu jig de 3,5 grame si ac de 3/0, culoare maro. Nu trece mult timp in “incalta” si al doilea peste punctabil. Ne uitam la ceas, mai avem mai putin de 10 minute pana la incheierea mansei. Asta a fost, cu trei pesti punctabili nu ne asteptam la un rezultat prea bun, mai ales ca am aflat ca echipa Cenusa-Rizea a gasit salai intr-o zona cu apa foarte mica, intre niste ramuri de copaci. Mai mult decat atat, au fost si alte echipe care au profitat de locul descoperit si au punctat cu limita de cinci pesti.
Dupa o perioada lunga de centralizare a pestiilor de pe foile de arbitraj, Rizea vine la mine cu doua vesti, una buna si una tot buna. Prima veste buna, suprinzator, ne-am clasat pe locul 2, iar si mai ciudat, pestele scapat nu conta. Chiar daca il aveam pe foaia de arbitraj nu conta, deoarece, dupa primele trei echipaje de la BST care au gasit “cotetul” cu salai, noi am prins cel mai bine, situndu-ne pe locul 4 in mansa. Asa ca, locul 2 in prima mansa, cu locul 4 in doua, ne-au adus 6 puncte, la o diferenta de patru puncte de primii clasati – Cenusa si Rares – si la doua puncte de echipa Ionut-Ovidiu, tot de la BST. Iata ca pescuitul de finetze, cu lanseta de biban ultra-light, a facut inca odata diferenta. Cine a stiut sa se adapteze, a castigat sau s-a clasat foarte bine. Pe langa inspiratia de a lua decizi in stres, norocul si-a avut un loc si un procent determinat in partida de la Stolnici. Sper ca cele relatate sa ajute orice pescar de rapitor – in special de salau- astfel incat valoarea pescariilor sa cresca,dar fara cauta sa profite de sfaturile mele in detrimetrul extinctiei pestelui existent (inca), in anumite piste de concurs.
In concluzie, a fost un concurs interesant, foarte stresant si extraordinar de bine organizat, pe o pista ce promite pe viitor. Atmosfera a fost deosebita si cu siguranta ca voi mai participa la astfel de concursuri. Felicitati tuturor participantiilor si celor implicati in concursul de la Stolnici, cu multumiri speciale proprietarului baltii, D-nul Stefan Linta.