Poate hulit, poate adorat, pentru mine bibanul reprezintă un partener redutabil. Hulit de mulți datorită selecției pe care acesta o făcea printre pescari în etapele de concurs demult apuse. Chiar dacă vorbeai de munte sau de Valea Argovei, bibanul devenea ținta finală în fișele de punctaj. Adorat de alții, datorită stilului caracteristic de pescuit, a complexității prezentărilor, a inconsecvenței sau agresivității în hrănire. Am întâlnit atâtea moduri la care a răspuns bine bibanul în concursuri, încât aș fi putut scrie un articol întreg doar despre asta, dar voi încerca să sintetizez.
Pentru a fi punctual față de următoarea etapă din Campionatului Național de Spinning Aventuri la Pescuit, etapa Open de la Mânjești, dedicată bibanului, am să detaliez experiența mea de pe acestă pistă. Aici am urcat pe locul 3 în Cupa Moldovei anul trecut și pe locul 2 în Campionatul Național 2009, poziții care v-ar putea convinge să țineți cont de sfaturile mele, și gratuite pe deasupra. Ca să aveți o imagine cât de cât clară a pistei de concurs, vă spun că este unul dintre lacurile cel mai simplu de anticipat când vine vorba despre mișcările bibanului, comparativ cu alte piste de concurs. Aceasta datorită topologiei fundului pistei de concurs. Lipsa de structuri pe fundul apei face ca peștele răpitor, în special bibanul, să aibă un comportament caracteristic. Detaliind, dacă veți avea un fund cu structuri, bibanul își va găsi zone de atac sau protecție la adăpostul umbrelor sau al întunericului conferit de acestea. Acolo veți identifica bibani de culoare neagră cu dungi transversale evidente și aripioare roșii.
Toate elementele menționate îl fac să se confunde cu structurile sau cu umbrele reflectate de acestea. În cazul bibanului de Mânjești, culoarea acestuia este preponderent albă, aproape de culoarea fundului nisipos, dezvoltându-și totodată și o strategie de hrănire caracteristică, de multe ori hrănindu-se între ape. Asta este o informație extrem de prețioasă. Învățați să pescuiți între ape și veți avea rezultate mai bune decât cei care se vor încăpățâna să insiste pe fundul apei. Dar să trecem la pista de concurs și la secretele pe care le ascunde. Așa cum spuneam și mai devreme, faptul că bibanul nu are structuri în care să se camufleze face ca prezentarea să difere față de stilul clasic. Pentru a vă face să întelegeți mai bine, o să vă descriu strategiile mele la competițiile amintite.
Cupa Moldovei
Din informațiile colectate la fața locului de la paznici și pescari, știam de la început că bibanul are anumite locuri preferate. În prima manșă am ales să pescuiesc în fața locului de campare, pe apă mică (N46 34.190 E27 50.585). Seara am încercat la mal un Kopyto Motor Oil (culoare cu care am pescuit aproape exclusiv în concurs) de 2 cm, lestat cu 2 grame și purtat continuu în suprafață. Din 5 lanseuri am reușit să înțep 3 bibani, confirmându-mi faptul că locul ales avea să dea rezultate.
După start, m-am poziționat la circa 20 de metri de mal, aproape în dreptul pontonului din fața campării, puțin în stânga, pe apa de 1,5 m – 2 m. Peștii au răspuns aproape imediat, dar după circa 2 ore de pescuit nu am mai avut am prezentări. Se pare că aceștia se retrăseseră pe apă mai adâncă, dar în suprafață. În final am reușit să găsesc un pâlc de plante în apă, iar bibanii erau cantonați la circa 40-50 cm de suprafața apei. La final m-am clasat pe 2 în grupă, pescuind pe doar 3 locuri. În a doua manșă, regulile ne-au obligat să pescuim pe toată pista de concurs. Știam din start că zona de la călugăr, pe care o vizam, avea să fie ocupată de către cei 5, având de departe avantajul vitezei. M-am decis să abordez aceleași locuri ca și în prima manșă, cu diferența că acum puteam să anticipez migrarea bibanului. Folosind aceeași strategie și aceleași năluci, dar fiind atent la aspect descoperite anterior, am reușit să dublez cantitatea de pește din prima manșă. Manșa finală mă ducea în zona barajului, și știam că va fi greu să prind un loc acolo, din cauza posesorilor de motor torqueedo. Se pare că am fost inspirat, reușind să mă poziționez în extrema stângă a barajului. Seara, discutând strategia cu fratele și cu băiatul meu, ambii debutanți, am spus următoarea frază: „să dea Dumnezeu să se sucească mâine bibanul și să nu mai mănânce orice, atunci să vedem ce vor face cei care nu știu să se adapteze”. Și se pare că am avut gura aurită. După primele lansări am reușit să punctez aproape pește după pește, chemând arbitrul la măsurare după prima oră de pescuit.
În jurul meu liniște totală, chiar dacă erau mai mult de 5 concurenți pe acel loc. Care a fost secretul care m-a diferențiat? Stilul de mulinare. Lestasem cu 5 grame pe același Kopyto de 2 cm, dar stilul de mulinare era diferit față de al celorlalți. Lăsam să cadă momeala pe fundul apei, urmând să mulinez continuu peste pragul pe urcare care era în fața mea, fără stop. După o scurtă mulinare, peste primii 50 cm, unde simțisem că erau cantonați peștii, acceleram puțin twisterul din manivelă și se repezeau ca înecații în jig. După măsurare și punctare, peștii parcă au disparut în ceață. Mi-am dat seama că s-au „sucit” numai după ce Dan Crăciun de la Vâlcea mai prindea câte ceva pe suprafața apei. Atunci am schimbat cu un gramaj mai mic, găsind bibanii la suprafață și câștigând detașat finalul de manșă.
Cu lecțiile făcute la Cupa Moldovei și cu antrenamente din greu, am început încrezător etapa din Campionatul Național. Antrenamentele m-au ajutat să-mi completez zonele de interes de pe fiecare sector, precum și să găsesc o nălucă prinzătoare: un grub Motor Oil de la Relax de 3 cm, cu glitter în el. Nu neapărat că năluca atrăgea mai mult atenția bibanului, ci mai mult că nu atrăgea atenția știucii, care ataca foarte des, ceea ce însemna timp prețios pierdut. Cum bibanul intra aproape la orice, când găseai modul de recuperare și locul, nu trebuia decât eviți știuca. Eu asta am făcut:
– am reușit să găsesc o nălucă nu atât de atractivă pentru știucă – mi-am echipat firul textil Berkley FireLine Crystal de 2lb, cu un înaintaș de fluorocarbon Seaguar de la Teylaxu de 0,25. Logica fluorocarbonului: firul este transparent în apă și are rezistență mare la abraziune.
Am intrat în prima mașă cu un ghinion, motorul de 2 cai torqueedo a cedat stresului chiar din prima, când am lovit tija centrală cu ancora, fapt pentru care am fost scos din joc chiar de la plecarea în manșă. Când toată lumea era deja pe locuri, eu dădeam la vâsle vertiginos către unul dintre locurile rămase disponibile către capătul barajului. După mai multe poziționari neinspirate, am găsit un loc care m-a ajutat să obțin un nesperat loc 6 în manșă, după toate eforturile și ghinioanele. Bibanii au avut un comportament destul de ciudat, migrând diferit de la oră la oră, între diferite adâncimi. Avantajul l-a constituit faptul că m-am poziționat chiar în colțul barajului, (N46 34.048 E27 50.038), având diferite adâncimi pe zona din jurul meu. Nu ezitați să testați și punctele N46 34.033 E27 50.296; N46 33.999 E27 50.234, dar și pe cele două praguri, de la 2 la 3 metri, și de la 3 la 4 metri, de pe toată zona la baraj.
În a doua manșă am intrat pe sectorul unde nu aveam o strategie clară, dar m-am bazat pe locurile găsite la antrenament în două zone distincte – coordonatele: N46 34.489 E27 50.092 și N46 34.487 E27 50.104.
Făcând bilanțul când mai aveam aproape mai puțin de o oră până la sfârșitul manșei de pescuit, am anticipat clar că aveam nevoie de o schimbare pentru a câștiga sectorul. Am luat destul de greu decizia să mă mut pe coordonatele N46 34.568 E27 50.429, unde în antrenamente găsisem o diferență nesemnificativă de nivel, practic un prag, dar ușor vizibil. Am pescuit aproape în toate direcțiile, dar cel mai frecvent mi-a răspuns cu fața către mal. Cred că inspirația a constat în alegerea nălucii și a greutății în acel moment, lestând cu o greutate mare, 7 grame, și cu același grub motor oil de la relax cu care am pescuit aproape tot concursul. În aceea ultimă oră s-a decis pentru mine câștigarea sectorului cu cei 34 de bibani care au totalizat 723 cm, cu doar un cm peste Laurențiu Andronic. Ultima manșă a fost confirmarea faptului că antrenamentul și dorința de a câștiga sunt elementele cheie ale unei competiții de pescuit. Înainte de concurs m-am apucat să bat malurile într-o parte și în alta. Așa se face că pe sectorul de lângă campare am găsit o zonă care, chiar dacă avea fundul mâlos, ținea destul de bine biban. Astfel, în ultima manșă m-am poziționat chiar în această zonă, destul de aproape de mal, pe o apă de maxim jumătate de metru (N46 34.277 E27 50.590).
În primele două ore am stat destul de relaxat, punctând regulat biban după biban în intervale scurte. La un moment dat atacurile au dispărut. Mi-am lăsat bățul din mână și m-am uitat la liniile de concurenți, gândindu-mă cam pe ce apă stau aceștia, având experiența antrenamentelor. Astfel, am realizat că atacurile cele mai frecvente erau pe apa mai adâncă, oarecum explicabil datorită plafonului de presiune care scădea vertiginos.
Un alt element care mă ajută în concursuri este ceasul meu japonez care îmi arată modificare presiunii atmosferice. Orice detaliu este important. În baza observației atente și mutându-mă către apa mai adâncă (N46 34.190 E27 50.527), am punctat regulat biban după biban, la intervale destul de lungi, dar atât cât să mă țină în mână; am câștigat și ultima manșă, obținând în final locul 2 pe concurs, după Mircea Ciobanu. Cel mai surprinzător pentru mine – și cred că nu numai – este că Paco nu a reușit să obțină nici un punct în acestă etapă, aducându-mă nesperat pe primul loc în clasamentul general. Dacă cineva îmi spunea că Paco nu va reuși să obțină nici un punct într-o etapă de biban, nu aș fi crezut că era posibil, eu fiind unul dintre cei care au avut destul de mult de învățat de la el
Sfaturi importante pentru concurs:
– nu eliberați bibanul nepunctabil în zona de pescuit din acel moment; bibanul pe care l-ați ținut în juvelnic, sau care a fost în dril emite un feromon de panică având un efect inhibitor pentru alți bibani din cârd dacă ajunge între aceștia – schimbați în permanență stilul de pescuit pe aceeași zonă, dacă vedeți că prezentările s-au diminuat n schimbați și adâncimea de pescuit, bibanul nu se comportă ca știuca sau șalăul, acesta se simte bine și în suprafață, sau între ape – folosiți jiguri cu tija la ac cât mai subțire, dacă puteți turnați-vă sau găsiți jiguri turnate cu ace foarte subțiri, similare cu cele de la muscă – dacă bibanul se hrănește la fundul apei, nu ezitați să treceți imediat pe gramaje mai mari, pentru a economisi timp prețios
Detalii ale rețetei de succes de la Mânjești:
– în apa de lângă mal am pescuit cu Kopyto de 2 cm Motor Oil, transparent sau cu glitter negru, lestat cu 5 grame, pe ace Matzuo de 6 – prezentarea pe acest ansamblu era alternată între dinți de ferăstrău și două ture de manivele cu stop – între ape am folosit aceeași nălucă, dar lestată cu 2 grame – stilul de mulinare între ape trebuie să aiba în vedere trei aspecte extrem de importante: localizarea adâncimii de staționare a bibanului, viteza de mulinare, stilul de mulinare
– la localizare adâncimii reluați ceea ce v-am explicat în numărul din martie 2010 al revistei, aruncați și numărați diferențiat la fiecare lansare – la viteza de mulinare alternați din manivelă, când mai repede, când mai ușor, dar închipuiți-vă cum lucrează năluca în apă – la stilul de mulinare este puțin mai complicat decât la primele două. Începeți pe mulinare continuă în diferite adâncimi ale peliculei de apă. Alternați cu mulinare continuă de 4 manivele și stop, încercând progresiv reducerea mulinărilor continue cu stopuri scurte. În toate aceste stiluri încercați și să accelerați scurt ritmul nălucii. Explicația este că bibanul câteodată urmărește năluca în cârduri, nu atacă, dar dacă vede că năluca îi dispare din față devine agresiv și atacă instinctiv.