Secretele lui Gyorg "Dezvăluiri la răpitori"

Secretele lui Gyorg

Din agenda secretă a unui campion Lucian Constantin, Gyorg pentru apropiaţi, a decis să ia o pauză şi să nu mai participe o vreme la concursuri, cel puţin nu la cele din prima ligă. Îşi va rezerva dreptul de a mai merge la o etapă, două, pentru pura plăcere de a pescui, dar atât. Nu pune această decizie pe seama unor nemulţumiri sau motive obscure şi nici nu încearcă să-şi justifice gestul cu ajutorul unor explicaţii elegante. Mai mult, sugerează celor implicaţi în fenomen să nu ia această decizie ca pe un model. În serialul pe care-l începem aici, Gyorg va dezvălui cititorilor, o premieră pentru orice stil de pescuit de la noi, toate secretele învăţate de-a lungul carierei sale competiţionale, fie ele despre bălţi, vaduri, monturi, echipament sau năluci.

Ştie că unii dintre cei care-l cunosc vor fi bucuroşi, iar alţii foarte deranjaţi de deconspirarea secretelor, dar îi asigură pe toţi că singurul resort din spatele acestor dezvăluiri este încercarea de a încuraja participarea la concursurile de spinning şi de a echilibra balanţa astfel încât şi începătorii să aibă şansele lor.

2005 Campionatul Național de spinning locul 5 2006 Campionatul Național – Turneul Aventuri la Pescuit locul 6 2006 Cupa Moldovei locul 1 2007 Turneul Aventuri la Pescuit locul 6 2008 Campionatul Mondial de Bass (FIPS-CIPS) locul 4 pe națiuni, locul 9 pe echipe 2009 Campionatul Național de spinning – TAVP locul 3

Lucru cert, pescuitul de plăcere este mult deosebit de pescuitul de competiţie, în primul rând din punct de vedere emoţional. Nivelul de adrenalină şi senzaţia date de un peşte punctabil aflat în dril sunt teribile şi merită trăite, cel puţin o dată. Dacă această senzaţie este dublată şi de rezultate, faptul că ai reuşit să ieşi măcar într-o manşă deasupra unor pescari renumiţi te face să te simţi într-adevăr deosebit. În plan personal, experienţa acumulată în timpul concursurilor sau antrenamentelor m-a ajutat întotdeauna să nu plec de pe o baltă fără rezultate cel puţin onorabile. Iar faptul că am reuşit nişte rezultate la care nu m-am aşteptat niciodată (vezi locul 4 la Campionatul Mondial de bass din Italia, alături de echipa României), precum ETICĂ GENERALĂ şi oamenii deosebiţi întâlniţi la aceste competiţii, deveniţi ulterior şi prieteni, sunt motive arhisuficiente pentru demersul meu, acela de a vă recomanda să participaţi la concursurile de spinning.

Vă voi da cele mai bune sfaturi despre cum să participaţi la concursurile de spinning şi despre cum să încercaţi să vă îmbunătăţiţi rezultatele, oferindu-vă în acelaşi timp câteva recomandări legate de comportamentul etic pe pistele de concurs. Va rog doar să ţineţi cont de faptul că nu doresc să vă fac demonstraţii sau să ţin lecţii de pescuit, ci doar să vă împărtăşesc experienţa mea. Atenţie însă, nu vă aşteptaţi să aveţi imediat rezultate spectaculoase doar pentru că aţi citit şi aplicat sfaturile lui Gyorg! Rezultatele valoroase se pot obţine numai datorită muncii voastre şi a norocului, acesta din urmă fiind un factor decisiv în ecuaţia succesului.

Factorul noroc pot să-l detaliez astfel: să picaţi pe locul ideal, să selectaţi momeala ideală, să aveţi atenţia şi concentrarea ideale, să luaţi decizii ideale. Şi astea numai pentru că, după părerea mea, pescuitul de competiţie înseamnă 60-70% noroc şi doar 30-40% ştiinţă. Mai mult, cei cei care ajung la un astfel de procentaj se pot considera pescari de competiţie foarte buni. Un criteriu foarte important îl reprezintă schimbarea mentalităţii vizavi de pescuitul în competiţie.

Simplu, la pescuitul de plăcere mergem toţi relaxaţi şi degajaţi. În schimb, în competiţie relaxarea trebuie înlocuită cu dorinţa de a învinge, iar degajarea cu concentrarea maximă. Un alt criteriu important îl reprezintă disciplina. Acea disciplină sportivă drastică, unde orele de somn trebuie respectate, iar tentaţiile sau viciile trebuie să dispară. Cineva exemplifica, la un moment dat, foarte exact ceea ce vreau să zic: pescarul ideal ar fi unul cu capacitatea de citire a apei ca Sabin Buzatu, cu disciplina şi informaţiile lui Eugen Berti, cu viteza lui Laurenţiu Andronic şi cu experienţa lui Ion Dumitru Paco.

1. Antrenamentul

Ca în orice altă competiţie, dacă nu veţi dedica timp pentru antrenamente nu cred că veţi putea obţine decât rezultate întâmplătoare. Dacă nu aveţi posibilitatea să vă deplasaţi pe pista de concurs la antrenament, încercaţi măcar să mergeţi la specia ţintă pe oricare altă baltă. Important este să păstraţi proporţiile, dacă mergeţi pe lac, duceţi-vă pe lac la antrenament, şi tot aşa. Un mare atlet a fost întrebat de un reporter care este secretul faptului că numai el câştigă, iar acesta a răspuns: „Cel care doreşte să mă învingă nu trebuie decât să se antreneze mai mult decât mine şi în acelaşi timp să-şi dorească mai mult decât mine să câştige”. După părerea mea, asta spune tot. Sigur, poţi câştiga şi fără să te antrenezi pe pista respectivă dar trebuie să fii un foarte bun pescar, care ştie foarte bine acea pistă sau care are experienţă la acel tip de pescuit. Unul dintre argumentele care susţin ceea ce vreau să zic: uitaţi-vă la clasamentele de la clean şi poate câteodată şi la şalău, primele locuri sunt ocupate de cei care nu sunt din zona respectivă, dar care s-au antrenat pe acea pistă de concurs. Altfel spus, un localnic gândeşte „ce nevoie mai am de antrenament pe pistă dacă o cunosc suficient?”, iar cel care n-a pescuit niciodată se antrenează intensiv, descoperind noi năluci sau locuri bune, crescându-şi şansele.

Iată sugestiile mele:

■ sincronizează-ţi timpul de pescuit cu cel de concurs, astfel vei vedea cum se comportă peştii în aceeaşi parte a zilei ■ nu exagera cu timpul petrecut pe apă, te vei plictisi şi vei obosi ■ dacă ajungi pe un loc bun de pescuit şi prinzi bine, nu te limita să prinzi încontinuu, nu ezita să schimbi nălucile. Aşa vei putea să-ţi faci o idee despre răspunsul peştelui la o nălucă sau o gamă de năluci ■ pune-le deoparte pe cele la care peştii au răspuns cel mai bine şi fă-ţi mai multe serii cu aceeaşi nălucă ■ reţine ora, temperatura, direcţia vântului, ia-ţi repere faţă de mal şi faţă de obstacolul pe care l-ai găsit în apă ■ dacă ai văzut că prinzi bine într-un loc, nu te apuca să scoţi toţi peştii din acelaşi loc. Dacă vei face aşa, mai târziu vei avea surpriza să constaţi că nu mai ai nicio prezentare sau că un coleg vigilent ţi-a ocupat locul ■ nu reţine niciun peşte din cei pe care i-ai prins şi nici nu te lăuda cu ceea ce ai prins în antrenament ■ nu minţi niciodată vizavi de locuri, nade sau capturi. Dacă nu vrei sa răspunzi unei întrebări directe încearcă o evitare a discuţiei sau o glumă ■ fii cât mai deschis cu informaţiile pe care le-ai acumulat faţă de colegii de club, s-ar putea ca la un moment dat asta să ajute echipa în clasamentul national sau mondial

2. Echipament

Intenţionam să încep cu beţele sau mulinetele, dar mi-am dat seama că există un element mult mai important: firul cu care pescuiesc. La prima mea participare într-un concurs, am folosit un băţ, o mulinetă cu fir textil şi ceva năluci. Am pescuit mai bine de 6 ore fără nicio prezentare. Între timp, mi-am adus aminte că cineva mi-a recomandat că dacă nu am prezentari să schimb textilul cu monofilament, sau invers. După ce am trecut pe monofilament, în ultimele 45 minute ale respectivului concurs am urcat pe locul 7 şi am obţinut calificarea pentru următoarea etapă. De atunci am în permanenţă monofilament pe o mulinetă de rezervă, pe care o folosesc dacă văd că n-am prezentări cu firul textil. Nu cred că multifilamentul face ca peştele să fie reţinut, dar sunt convins că influenţează prezentarea shadurilor. Trebuie totuşi să desfac tipurile de fire pe specii şi pe condiţii de pescuit:

Apă calmă, liniştită, fără vânt, pescuit la şalău, biban şi ştiucă = textil. Apă calmă, liniştită, fără vânt, prezentări slabe sau deloc, pescuit la şalău, biban, clean = mono.

Vânt, pescuit la şalău, biban şi ştiucă (câteodată şi clean) = fir textil.

Împărţit pe cele două categorii de fire, pe dimensiuni : Textil: şalău maxim 10 lb, ideal 5-8 lb; biban maxim 5 lb; ştiucă maxim 15 lb, clean: 0,06 Berkley Cristal Mono: şalău maxim 0,16 mm; biban maxim 0,12-0,14 mm, clean: fir match sinking 0,12 sau fluorocarbon de 0,12.

Observaţi că firele sunt destul de finuţe, dar nu pentru că peştele vede firul, ci deoarece prezentarea este diferită.

De asemenea, distanţa de aruncare creşte în cazul utilizării unui fir mai subţire dar acest lucru este important în cazul pescuitului la clean.

În privinţa firelor folosite, sunt de parere că acestea trebuie corelate cu acţiunea lansetei astfel: Fir textil = lanseta medium fast pentru a permite preluarea şocurilor de către lansetă din atac sau dril. Lipsa elongaţiei firului este compensată de flexibilitatea lansetei.

Am avut momente în care am scăpat peşti în dril datorită acestui neajuns.

Lansete & mulinete

În primul rând, nu există sculă sau nalucă universală. Fiecare lansetă sau mulinetă este bună pentru ceea ce simţi tu că este bună. Nu te gândi că preţul unei scule va determina şi rezultatele acesteia. Total greșit, eu am constatat că beţele şi mulinetele cele mai bune sunt cele în care am încredere.

Iată preferin ţele mele:

■ la şalău, pentru fir textil, folosesc beţe cu acţiune medium fast cu o plajă de încărcare de ¼ până la, (7 g – 14 g), cu lungime de până la 2,4 m. Am început cu Shimano Clarus şi XML 762, iar acum mai folosesc în plus un Lamiglas XMG 50, 1/8 – 3/8, de 7’ şi un Megabass Hedgehog, ultimul numai de figuri. ■ pentru monofilament, am în dotare un singur băţ făcut de Găbie şi refăcut de Laurenţiu Andronic pe un blank de AllStar Titanium – 5/8, lungime 6,6, super fast. ■ la biban folosesc două modele de Lamiglas, una XMG 50 1/15 – 5/15, şi aceeaşi pe care o folosesc la şalău: XMG 50 1/8 – 3/8, ambele pentru fir textil.

Când gasesc bibanul la suprafaţă pe mulinare continuă, AllStar Titanium echipat cu linie mono de 0,12 – 0,14 mm

■ la ştiucă folosesc aproape exclusiv Shimano Clarus şi fir textil de 10 lb ■ pentru clean am două lansete japoneze Daiko Premier ultralight de 0,5 g până la 3,5 g, una de 7,4’ şi una de lungime 6,9’.

Fiind lungimi diferite, cu acţiune diferită, folosesc fire şi năluci diferite.

La capitolul mulinete, pentru Shimano Clarus, XML sau All Star Titanium, le echipez cu mulinete Daiwa Certate (InfinityQ) 2000, iar pentru Lamiglas-uri sau Daiko folosesc Shimano Soare 1000. După cum remarcaţi, lansetele şi mulinetele sunt în gama light – ultralight, fiind adeptul prezentărilor de fineţe în lupta cu peştele. Consider că fineţea echipamentului sporeşte şansa prezentărilor, iar faptul că ai echipament light, răbdare şi experienţă poţi scoate orice peşte, indiferent de mărimea acestuia. Este adevărat că în cazuri excepţionale folosesc şi lansete heavy, dar numai pentru situaţii speciale, cum ar fi pescuitul cu Carolina sau Texas în livada scufundată de pe Săruleşti, unde trebuie să înţepi energic şi să ridici rapid peştele dintre copaci.

Trecând la momeli destinate pescuitului, voi încerca să fac o mică prezentare a nălucilor folosite cu predilecţie la fiecare specie de peşte, dar ţinând cont de faptul că vor fi foarte multe de spus pe acest subiect, voi reveni şi cu alte articole defalcate pe fiecare pistă în parte, articole în care voi face referire la fiecare loc de pescuit, în funcţie de caracteristica acestuia, de tipul de momeală, precum şi modul de prezentare a acesteia.

Încep cu şalăul, pe care îl consider unul dintre cei mai pretenţiosi peşti de concurs.

■ în privinţa shadurilor, voi enumera numai câteva dintre cele preferate de mine: BTS Ecogear, Berkley Eye Living transparent, Mann’s Soft, Relax, Bass Assasin Turbo Shad, Bass Assasin Baby Bass alb/negru, verde glitter sau alb, River to Sea Caper Shad negru cu glitter, Super Shad alb cu spate negru, toate cele menţionate între 4 şi maxim 12 cm. ■ grub-uri: Mister Twister alb sau verde glitter, corp verde cu coadă galbenă, corp roşu cu coada galbenă, Yum verde sau portocaliu/alb.

Pentru biban:

Shad-uri: Relax , Bass Assasin, Panfish Assasin – toate modelele, Mann’s soft. Grub-uri: Relax, Berkley power bait, Mister Twister, Curly Shad, Tiny Shad

Culori preferate: motor oil, rosu/portocaliu, alb, verde glitter, maro, negru, roșu transparent.

Clean: Voblere: Dady, Tiny (Piteşti), Dorado Magic, Salmo Tiny, Salmo Hornet, Zoli&Costel, River to Sea, Ugly uckling. Rotative: Mepps şi Panther Martin Ştiucă: linguri EIRA (imitaţie Gipo) 13 g şi 16 g , Dolinger 9 g şi 11 g, rotative Mepps nr. 2, 3 şi 4.

Voblere: Salmo Slider, Rapala Rattlin, poppere Lucky.

În privinţa jig-urilor, le încadrez astfel:

Şalău: începând de la 2 grame pentru apă mică sau structuri dificile, pana la 14 grame, chiar şi pe apă mică, atunci când şalăul devine agresiv la prezentare agresivă.

Pe lângă jig-uri, trebuie să aveţi în permanenţăşi cârlige offset (cu vârful ieşit din planul tijei), precum şi plumbi cilindrici pentru acestea. Offset-uri de 2/0; 3/0 sau 4/0 cu plumbi de 3 g; 5 g; 7 g; 10 g; sau 12 g. Opritoare din cauciuc sau scobitori de lemn, toate pentru monturile Carolina sau Texas. Veţi fi plăcut surprinşi de eficacitatea acestora în anumite momente.

Dimensiuni de ace: începând de la nr. 3, până la 4/0, Gamakatsu, Owner, Ecogear.

Biban: de la 2 g până la 7g, Matzuo nr. 6 şi 4, Ecogear Shirasu 1,2 – 2,2 grame.

Un secret învăţat de la Paco este să luaţi ace subţiri cu tija lungă, cele folosite de muscari, cu contră, şi să vă turnaţi singuri jig-urile. Ori încercaţi să găsiţi persoane care pot turna aşa ceva la comandă.

Pentru toate jig-urile, voblerele şi lingurile folosesc nodul Palomar! Atenţie: vopsiţi capetele jig-urilor în roşu sau portocaliu, de multe ori contează. Este un alt secret prins de la Paco.

Pescuitul bibanului pe înțelesul tuturor

Bibanul are câteodată cam același stil ca şi şalăul, dar un lucru foarte important îl reprezintă adâncimea de hrănire. La biban sunt câteva aspecte care indică prezenţa acestuia, mai uşor de identificat decât la şalău.

■ atenţie la curenţii din apă, identificaţi zonele unde pot apărea curenţi: insule, canale, coturi etc. ■ urmăriţi culoarea apei în zonele în care aveţi prezentări ■ uitaţi-vă după vegetaţie, praguri sau structuri submerse ■ căutaţi să distingeţi pe mal zone care ar putea să creeze curenţi sau pârâie de apă; văi care se închid în apă, pârâiaşe care se scurg în apă, golfuri mici sau ţevi de aducţiune. Cu siguranţă că în apropierea lor se formează curenţi sau structuri care pot adăposti bibani (câteodată serioşi)

Câteva sfaturi utile:

■ tatonaţi fundul apei; dacă după ce aţi lansat jig-ul atinge fundul lacului într-o mişcare bruscă, încercaţi cu încredere ■ chiar dacă fundul apei este mâlos, nu vă pierdeţi răbdarea, treceţi la gramaje mai mici, 2-4 grame, şi încercaţi mai mult între ape sau în suprafaţa apei ■ folosiţi numărătoarea expusă mai sus de la şalău, dacă bibanul va raspunde între ape încercaţi să aduceţi twisterul în acea peliculă, în funcţie de adâncimea de hrănire ■ modul de mulinare trebuie alternat de la dinţi de ferăstrău la mulinare continuă, chiar dacă veţi utiliza gramaje mai mari ■ dacă vedeţi ca peştele răspunde pe mulinare continuă sau târâş, faceţi scurte pauze din mulinare. De multe ori, bibanul urmăreşte în cârduri twisterul, dar atacă numai dacă îl incitaţi cu stopuri scurte sau mulinări rapide ■ ţineţi cont de faptul că, de multe ori, bibanul îşi schimbă adâncimea de atac (hrănire).

Dacă într-un loc prindeţi o serie de bibani iar după 10-15 minute nu aţi mai avut nicio prezentare, nu înseamnă neapărat că bibanii au plecat. De cele mai multe ori, e un semn ca s-au mutat mai spre suprafaţă. Schimbaţi greutatea jigului şi căutaţi-l mai la suprafaţă, de asemenea mulinând continuu ■ dacă pescuiţi pe fund şi nu aţi avut prezentare până în dreptul bărcii, aplicaţi aceeaşi tactică ca la şalău: faceţi o pauză de 2-3 secunde cu jig-ul aproape perpedincular pe suprafaţa apei, mişcând scurt din vârful băţului, urmat de o mulinare continuă către suprafaţa apei, mai rapidă. Vedeţi că bibanul, în astfel de cazuri, atacă foarte scurt să mulinaţi cât mai repede, fără să-i daţi ocazia să se zbată pentru a se elibera.

Dacă ar fi să rezum, vă măriţi şansele mari de a câştiga un concurs la biban având grijă la: adaptarea rapidă a modului în care este recuperată năluca, de la stilul dinţi de ferăstrău la mulinare continuă, precum şi folosirea unui echipament ultra light: vargă, momeli, jiguri şi fire cât mai fine.

Important: Folosiţi shad-uri sau gruburi, culori stridente sau naturale: portocaliu/roşu, motor oil, verde glitter, alb. Cârlige foarte subţiri şi foarte ascutiţe. Nu uitaţi beţele: la fir textil b eţe medium/light (uşor flexibile), iar pentru monofilament băţ rigid (extra fast).

Nu uitaţi de capetele vopsite în portocaliu sau roşu la jiguri.