Poate nu Vineri (în acest weekend), când am plecat spre Zetea, dar ieri seară mi-am pus intrebarea: - "Sunt prea pasionat, nebun sau prea determinat ?"
Poate cate puțin din fiecare. Sau, ceva mai mult din toate !?...
Nu știu, dar cert este că nu cred că mă fac bine prea repede chiar și cu medicamente străine.
Să vedeți de ce ajung aici, iar povestea incepe din weekend-ul trecut la ultima etapa a 3-a din Campionatul National de Spinning de pe Mal 2016, Cupa Herakles.
Sâmbată, în prima zi de concurs, reușesc un meritoriu loc 1,5 la balotaj cu Ionuț Marinuc. Mai puțin important în ierarhia concursului prima zi de concurs, în special ptr că sistemul de punctaj din CN stabilește podiumul și clasamentul final după două zile de concurs, iar constanța sportivului este extrem de importantă.
Cu satisfacția momentului și pregatirea morală pentru ziua urmatoare, cad in ispita clujenilor și incingem o miuță la pensiunea unde suntem cazați. Toate bune și frumoase până la o minoră accidentare unde simt că-mi sare genunchiul de pe poziție și cad secerat pe teren. Mă ridic destul de repede și continui partida până la final, fără să simt durere.
Aproape imediat după fotbal plec la populare împreună cu colegii de club, Marius Mirescu (Bamse), Roland și Iulică (Hard Spinning). Ajungem aproape concomitent cu masina cu pești si incepem popularea cu sectoarele de sus.
La primii saci, preiau un sac plin de apă și dau să-l pasez peste gardul ce mă desparțea de colegii de club, fără să dau atenție că am călcat pe un lemn mai gros. Acesta se răsucește, iar genunchiul îmi sare instantaneu in lateral, moment in care mă prăbușesc de durere. Incerc cu greu să mă ridic și imi dau seama imediat că problema este destul de gravă.
In seara aceea n-am dormit, iar Biro, Ferenc și Razvan Vintilescu mi-au fost alaturi cu tot sprijinul necesar: medicamente, bandaje, solutii antiinflamatoare, etc. M-au sprijinit și Roland cu Marius, că în tot decursul nopții mă chemau la o petrecere cu vre-o 10 fete tinere de etnie maghiară, ce-și petreceau noaptea burlăcițelor. Vă dați seama cum puteam eu să dansez intr-un picior ...
A doua zi, așa cum era de așteptat, fără pic de mobilitate sprijinit de minciogul ce-mi servea de cârje, dar și de minciog, am ieșit penultimul din grupă și am terminat pe un loc final 12. Dezastru fizic și ca rezultat sportiv. Cu chiu cu vai ajung acasă, iar a doua zi mă programez la RMN.
Așa cum era de așteptat, examenul RMN confirmă cele mai sumbre bănuieli. M-am pricopsit cu o ruptură de menisc, dar și o ruptură competă de ligament încrucișat anterior la genunchiul drept.
P.S. Doctorul mi-a spus că probabilitatea ca evenimentul să se fi petrecut la fotbal este exclus. Dacă se intampla așa, rămâneam pe terenul de fotbal si nu mai puteam să ma mișc.
După ce m-am speriat teribil, iar gândul că urmează să-mi compromit anul în CN m-au dărâmat la propriu, iată că mi-am revenit imediat și m-am auto îmbărbătat că este o etapa în viață ce trebuie să o parcurg cu cea mai mare atenție, punând accent pe recuperare cât mai rapidă, astfel încât să prind următoarea etapa din August cât mai pregătit.
Așa că Vineri, după ultimul consult și programarea operatiei de Marți (mâine 19.07.2017), îmi fac bagajele și pornesc catre Zetea, la Cupa Moldovei la Păstrav. (Doctorul mi-a recomandat să fac mișcare pentru a menține mușchiul in formă, fără să se atrofieze in repaus). Deja, pe drum, mă simțeam perfect, chiar dacă durerea fizică se simtea la fiecare apăsare pe pedala de frână.
Aveam să fac echipă cu Paul Maluțan și Iulian T.V. Eram foarte încrezător și eram convins că suntem o echipă bună, iar eu voi face tot ce-mi stă fizic în putință să nu dezamăgesc. Singura problemă pe care o aveam era că imi era foarte dificil să-mi car lansetele și minciogul în același timp. Pentru asta mi-am adus ca sprijin fetița - Mihaela.
Mai târziu a trebuit să mă chinui tot eu pentru că am realizat că Mihaela nu avea simțul de a proteja lansetele in timpul deplasării.
Momentele cele mai dificile le-am petrecut atunci când a trebuit să stau sprijint intr-un singur picior, în timpul manșelor. Era o durere nu numai a genunchiului afectat, dar și a piciorului opus care prelua toată greutatea corpului.
În prima zi, Sâmbată am reusit un loc 4 pe sectorul A, din cei 9 concurenti. La general inchideam ziua pe locul 1 pe echipe, Maluțan reusind câștigarea sectorului C, iar Iulian un loc 2 pe sectorul B.
Era un rezultat excelent, în special datorită faptului că simțeam increderea celor doi in mine. Mă rugam ca si a doua zi măcar sa mențin o pozitie similară, iar dacă cei doi colegi repetau performanța, aveam mari șanse la podium.
Iată că așa s-a intâmplat, iar rezultatele erau perfect identice, Maluțan caștigând sectorul A, Iulian pe locul 2 pe B, iar eu pe locul 4 in sectorul C. La general Maluțan a fost depăsit numai de ucrainianul Aleksandr Remeshivskyi (locul 6 mondial in 2016), Iulian (Hard Spinning) a terminat pe 3, iar eu pe locul 7 la general, din cei 27 de concurenti.
Este un rezultat excelent în special pentru moralul cu care plec maine in operatie. Iar, câstigul maxim il am ca am reusit să nu cedez in fața handicapului și sunt convins că ce nu te dărâmă te căleste.
Ne vedem cât de curând și vă promit că la următoarea etapa voi perfect apt pentru a câștiga etapa a 4- Cupa MimTeam.
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg