Aproape la fiecare partidă observ greșeli clasice ale pescarilor de răpitori, greșeli ce le-am facut și eu odinioară în pescuitul la răpitor, fie ca vorbim de știucă, șalău, păstrăv sau biban sau fie că vorbim de pescuit de pe mal sau din barcă. Nu am să le defalc pe specii pentru că articolul va deveni mult prea lung, ci am să le descriu la modul general.
1. Supradimensionarea numărului de năluci precum și a sculelor de pescuit
Este prima și cea mai frecventă greșeală a pescarului de răpitor, ce apare încă de la plecarea în expediție. Fără să ne dăm seama și fără să luăm în calcul că nu avem timpul necesar să folosim toate năluciile sau sculelor ce le luăm în bagaj, îndesăm laolaltă zeci de gume, linguri, rotative sau voblere, gândindu-ne că cine știe, poate o să ne trebuiască cândva! În final ajungem să folosim numai o mică parte dintre acestea, iar timpul petrecut găsirii nălucii potrivite, la momentul potrivit face să ne pierdem timpul prețios dedicat pescuitului.
Soluția: Întâi ne documentăm sau analizăm destinația unde urmează sa pescuim. Ulterior selectăm maxim trei nălucii din fiecare categorie în care avem incredere sau pe care dorim să ne axăm. Trei linguri, trei gume, trei voblere și alte trei opțiuni (spinnerbait, montura Texas sau DropShot) sunt de ajuns pentru o zi întreagă de pescuit. Axându-ne atenția numai pe cele 15 opțiuni ne vor limita opțiunile, dar ne vor face mult mai eficienți pentru oricare dintre aceste categorii.
2. Alegerea locului de pescuit la întâmplare
Fiecare lac sau destinație de pescuit are zone cu potențial mai mare sau zone lipsite de interes al peștilor răpitori. Colectarea informațiilor premergator partidei de pescuit ne poate aduce partide reușite, încă de la primul lanseu.
Soluția: Alegerea locului de pescuit trebuie să aiba la baza o logică de pescuit, un patern general valabil la multe dintre balțile de pescuit sau putem specula informații culese înainte de partida de pescuit. Iar, dacă nu avem nici una dintre opțiuni apelăm la ultima variantă super eficientă: culegerea informațiilor direct din zona de pescuit. Dacă abordăm cu tact și cu răbdare orice pescar local sau localnic putem colecta o serie de informații prețioase: ce se prinde preponderent, unde dau pescarii la răpitori pe acel lac sau unde sunt zonele bune de pescuit la staționar, ultima indicându-ne unde sunt bancurile de pești care atrag răpitori la rândul lor.
3. Abordare greșită a locului de pescuit
Poate și cea mai frecventă greșeală a pescarilor de răpitori (și una dintre cele mai importante) este abordarea locului de pescuit. Pescarii de răpitori (în special de pe mal), încep pescuitul lansând cât mai departe posibil, urmând recuperarea nălucii către mal. Primul pește prins de departe și aduc către mal va deranja orice alt pește răpitor aflat în vecinătate, știut fiind faptul că la înțeparea și în timpul unui drill, peștele răpitor emite feromoni de panică asociind lipsa controlului din timpul drillului cu capturarea lui de către alt pește mai mare. Cel mai bun exemplu este la pastrăv, atunci când, odată cu capturarea primului pește dintr-o zonă va afecta comportamentul celor din jurul acestuia. Mai mult decât atât, știuca este un pește răpitor teritorial, iar teritoriul și-l prestabilește vizual si sensorial. Odată capturată o știuca din depărtare și recuperată către mal va afecta direct alte locuri unde se afla o alta știucă de aceiași dimensiune sau una mai mică.
Soluția: abordarea locului de pescuitul trebuie sa aibă o logică chiar de la primul lanseu. În primul rând, cele mai bune locuri unde se cantonează răpitorul sunt malurile sau structurile. În amble cazuri răpitorul se folosește de camuflarea oferită de vegetația de lângă mal sau de pragul din apropierea malurilor. Acolo va fi si primul lanseu, chiar desprins de pe mal, plecând din partea de jos a locului și urcând către partea superioară, într-un evantai dinspre mal către profunzimea lacului. Fiecare lanseu trebuie să aibă o direcție si o țintă aleasă înainte de lanseu. Adică, fiecare lanseul va avea o anumită trasă, iar pe trasa respectivă nu vom mai lansa decât după un pește prins sau după un atac ratat. În cazul șalăului, vom avea mari șanse să mai prindem unul sau mai mulți pești în același loc sau în cazul unui atac ratat să-l mai păcălim încă odată să ne atace năluca.La știucă este mai complicat, în sensul că sunt șanse 50/50 să avem un al doilea atac. Cu cât apa este mai adâncă și vegetația mai densă, cu atât șansele scad.
4.Grăbirea înțepării peștelui răpitor la atacul ratat
Chiar dacă este una dintre cele mai frecvente greșeli, în același timp este și cea mai dificil de controlat. Mie mi-au trebuit mai mulți ani, dar și mai mulți pești ratați la ințepare ca să înțeleg unde greșesc și cum să mă corectez. Păstrăvul de lac m-a ajutat să stăpânesc acestă greșeală. De ce păstravul de lac? Pentru că are cel mai ciudat atac la nălucă dintre toți răpitori, iar cei ce pescuiesc frecvent la acest minunat stil de pescuit știu ce vreau să zic.
Concret, odată trezit interesul unui pește răpitor să atace, nu se va limita numai la un singur atac (în marea majorite a cazurilor). Acesta va ataca de mai multe ori pe parcursul recuperării nălucii noastre, iar șansele să-l capturăm în final cresc exponențial. Singura problemă este să identificăm exact un atac ratat de un atac perfect. Destul de complicat de identificat, dar sfatul meu este să nu grăbiți niciodată înțeparea peștelui. Mai repede să-i dați ocazia să mai atace încă odată decât să-i scoateți năluca din zona vizuală sau senzorială. Pe măsură ce timpul o să treacă și o să dobândiți experiența o să ajungeți să identificați imediat un atac ratat de un atac perfect.
5.Aducerea rapidă a peștelui înțepat la mal (în barcă)
Poate cea mai puțin importantă dintre greșelile făcute de pescarii de răpitori, dar trebuie menționată aici. Aducerea rapidă a peștelui înțepat la mal vă dezavantajează din două puncte de vedere.
Primul punct este că o recuperare rapidă către mal(barcă), vă poate priva de capturarea unui al pește din același banc de pești răpitori, în special la biban. Controlarea recuperării lente a unui pește poate menține bancul de pești răpitori în zonă sau îi poate apropia de zona în care voi pescuiți.
Din al doilea punct de vedere, recuperarea lentă a unui pește răpitor poate tenta alt pește răpitor mai mare să-l atace, iar șansele să prindeți doi răpitori la o singură recuperare de nălucă să crescă. Chiar dacă unii consideră hilar sau ireal sunt convins că mulți dintre cei care pescuiesc frecvent la răpitor știu ce vorbesc eu aici.
Un exemplu perfect în imagine. O știucă mică atacată de o altă știucă mai mare, iar în final le-am prins pe amândouă.
6.Pescuitul cu lansete rigide și cu fire supradimensionate
Frecvent văd comentarii și pescari ce nu concep lansetele de răpitori decât cu acțiune fastextra fast, iar culmea cam tot aceștia sunt si fanii utilizării firelor supra-dimensionate. Ambele opțiuni sunt greșite, din punctul meu de vedere, și am să vă explic de ce.
O lansetă rigidă cu încărcare fast, extra-fast va “îngropa” mult orice lanseu, și numai în cazul încărcării la maxim a greutății date de construcția blank-ului lansetei va permite o lasare cât de cât la o distanță optimă. Corelarea cu un fir mai gros limitează și mai mult distanța de lansare, dar și va face ca ansamblul deținut să nu producă decât atacuri fără finalizare sau mai mult decât atât, drilluri cu pești care nu ajung niciodată la fotografiere. In explicația acestora, o lansetă rigidă înseamnă o sesibilitate mai mare, dar nu este deloc adevărat. O lanseta moderat-fast cu acțiune progresivă va avea aceiași sesitivitate în blank la fel ca orice alta lanseta extra-fast. Ca să nu mai vorbim de faptul ca cei care se bazează în pescuitul senzitiv în recepționarea semnalelor primite din lansetă, pe lac, sunt prea puțin cunoscători ai pescuitului la răpitori. Și de ce am menționat expres pe lac? Deoarece pe râuri în ape adânci este pretabil pescuitul senzitiv din lanseta pe fundul râului (Dunăre, Mureș, Olt, etc), dar numai aici. Pe lac, recepția atacului răpitorului trebuie pozitionată pe firul textil sau monofilament, nu în lanseta cu care pescuiti. Dacă așteptăm atacul în lansetă, deja este prea târziu.
Deasemnea, pescuitul cu un fir supradimensionat nu face decât să mărescă timpi de răspuns dintre atac și recepția acestuia. Firul gros va tăia mai greu apa, iar în cazul pescuitului pe râuri cu curent rapid va mări distanța dintre mulinetă și nălucă. O distanța mai mare, o burtă de fir mai mare. O burtă mai mare, automat o întârziere mai mare în recepția atacului.
Am să dau câteva exemple de echipări pe care eu le folosesc, în trei specii de pescuit la răpitori și in două tipuri de pescuit distincte (Dunăre vs Lac) și o să vedeți diferențe majore.
Pescuit pe lac la șalau, adancime intre 1m și 7m
Vânt 5-20km/ora: Lanseta Compre Travel 210M, medium-fast, 5-17g, mulineta Vanquish 3000, fir textil 6lb Sufix Nanobraid sau 832, jig-uri de la 7g la 14g.
Twistere Cannibal Shad, Relax Shad, Storm Superu Shad (mai nou)
Vobler Rapala Shadow Rap Shad, Rippin Rap, Clanckin’ Rap
Vânt 0 – 5km/ora: Lanseta Lanseta Exage 210 MH 2,1M, 14-40 grame, mulineta TwinPower 2500, fir mono Shimano Invisitech 0,2mm, jig-uri de la 3 la 10g.
Twistere Relax Kopyto, Jackall Ishad, Storm Makan Minnow 3,5g (7cm)
Vobler Rapala Ultralight Rippin Rap
Pescuit pe râu (Dunăre, Olt) la șalau, adancime intre 1m și 10m
* vântul este mai puțin important pe râu
Lanseta Lanseta Exage 210 MH 2,1M, 14-40 grame, mulinetă Shimano Stella 2500, fir textil Sufix 832 15lb, jig-uri de la 7 la 24g (cel mai uzual 15g).
Twistere Storm WildEye Swim Shad 11cm (25g), Cannibal Shad 11cm, Storm Superu Spike Tail
Pescuit la știucă pe lac, de pe mal si din barcă
Lanseta Exage 210 MH 2,1M, 14-40 grame, mulinetă Shimano Stella 2500, fir textil Sufix 832 15lb, jig-uri de la 7 la 25g (cel mai uzual 15g).
Twister BigBait Baits 12cm, Storm Superu Shad (mai nou),
Vobler Rapala DT FAT7, Rattlin, BX Minnow
Linguri EIRA 12; 18 si 30g; Gipo Dolinger; Rapala Minnow Spoon
Intorcându-mă la subiectul articolului, am evidențiat și cele mai importante năluci astfel încât să nu mă trezesc că fac prima greșeală din cele șase de mai sus.
Conținutul articolelor de pe blogul www.gyorg.ro este protejat de către dispoziţiile legale incidente. Proprietarul blogului gyorg.ro deține dreptul de autor pentru articolele scrise pe această platformă. Sunt interzise copierea integrală, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului text blogurilor de pe gyorg.ro pe alte site-uri. Preluarea de informaţii de către publicaţii sau, după caz, site-uri web poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi de către Clubul Român de Presă: „Preluarea fără cost a unor materiale de presă se poate realiza doar în limita a 500 de semne, dar fără a depăşi jumătate din articolul sau ştirea în cauză (...)“. Citarea unor scurte extrase din articolele postate pe Blogul gyorg.ro se face astfel: - în primul paragraf al articolului se va preciza atât numele bloggerului, cât și faptul că textul provine de pe blogul gyorg.ro; ex: scrie Lucian Constantin pe blogul gyorg.ro; - la sfârșitul articolului, se va preciza într-un mod vizibil sursa: blogul gyorg.ro și persoana care semnează articolul, cu link catre articolul integral de pe gyorg.ro; ex: Textul integral, semnat de Lucian Constantin
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg