În timpul manșei celei de-a doua zile de concurs - când era evident că avem mari șanse să fim pe podium - stăteam nedumerit și mă întrebam: la o competiție de asemenea anvergură, 116 concurenți (58 echipe) dintr-un campionat național de prestigiu, în luptă directă cu unii dintre cei mai buni pescari de șalău din România, cât de mult a contat norocul în stabilirea rezultatelor noastre finale?
Dar sa va dau toate detaliile și sa încercati voi să judecati acest lucru. Pot începe, doar întorcându-mă la începutul lunii martie 2017. A fost prima mea partidă de pescuit la șalău pe Sărulești în 2017, una dintre cele mai bune partide din experiența mea pe acest lac. Poate că peștele era foarte activ, poate că năluca descoperită a fost teribil de productivă, dar eu am prins încredere maximă în ea după acestă memorabilă zi de pescuit.
Uită-te la filmul capturării celui mai mare șalău prins de mine pe Săruleșți în aceea partidă
Automat că în trusa mea au aparut cam toate culoriile disponibile ale acestei teribile năluci. Forma și dimensiunea acestei năluci permite pescuitul în diferite adâncimi, dar și aruncări la mare distanță, având 24 de grame și 11 cm.
Prinderea nălucii, puțin mai în spate de vârful acesteia îi creează nălucii un balans lateral extrem de interesant la recuperare . În 2005, atunci când eu am începutul pescuitul la șalău, cu așa ceva a fost, și asta în special pentru că nu știam la acel moment să echilibrez o nălucă compusă dintr-un jig lestat și un corp de nălucă, shad sau grub.
Revenind la concurs, în prima zi de antrenament am plecat foarte dezamăgit acasă. Cu toate că încercasem toate nălucile din truse, incercând multe locuri de pescuit de pe lac, un singur șalău a reușit să prindă Iulică, fără să întelegem mai nimic. Era evident că nu reușisem să identificăm zone sau comportament de hrănire. Așa că m-am apucat să intreb în stânga și în dreapta. Noroc cu Roberto De Bortoli care mi-a zis următoarele: "Vezi că șalăul răspunde bine pe năluci mici, maximum 5cm, de culoare galben/portocaliu!" Roberto este unul dintre cei mai buni pescari de șalău de pe Sărulești, iar rezultatele lui istorice pe acest lac m-au determinat să țin cont de sfatul lui.
M-am apucat acasă să caut și am găsit naluca ideală, un shad de 5cm portocaliu cu galben, pe un jig nr. 4 lestat cu 7 grame. Pentru o astfel de nălucă am ales o lansetă magnifică: Shimano Poison Adrena Spinning 3-10 grame, mulinetă Shimano Vanquish 2000 echipată cu fir textil Sufix Nanobraid 0,08m și inaintas de fluorocarbon Sufix Castable Invisiline 0,25mm .
Ceea ce îți spun în continuare poți să simți numai dacă pescuiești cu așa ceva. Închipuiește-ți că am rămas mirat, mai bine zis blocat să percep în lansetă vibrația unui shad de 5cm în cădere către substrat. Așa am reușit să identific și să percep fiecare detaliu de pe fundul apei. Iar dacă shad-ul nu mai vibra o miime de secundă până să atingă fundul apei, atunci era cu siguranță în gura unui șalău.
Ca să nu îți mai zic ce însemna atacul unui șalau, chiar și cele mai fine dintre acestea le simțeam ca un ciocan în moalele capului, iar vibrația era transmisă în tot corpul. Am multe lansete și am mai pescuit cu o mulțime de tipuri de lansete, care mai de care, unele mai calitative decât altele, dar acestă lansetă mi-a depășit cu totul așteptările. După achizitia GLoomis de către Shimano precum și acestă colaborare dintre Jackall și Shimano a deschis porțile către alte generații de lansete, super performante. Combinația dintre ușor, puternic și senzitiv este dusă la extrem. Iar, dacă prețul plătit pare mare (în jur de 350 euro), lanseta asta își merită fiecare bănuț.
Dar să vedeți exact ce s-a petrecut în prima zi de concurs. Cum la antrenamente am avut un singur loc unde am prins un singur pește, dar și unde au fost alte câteva atacuri nefinalizate, am stabilit de la început cu Iulică să atacam locul de la malul spart din dreptul satului Sărulești (pe stânga cum te duci spre Săndulița).
Fac o mică paranteză și îți zic că la o prima impresie faptul că am avut o barcă foarte rapidă pare un avantaj, dar nu este așa. Ambele locuri unde am prins peștii, în prima și în a doua zi au fost libere pentru toți pescarii. Numai întâmplarea a făcut să le găsim libere, cu două plecări mai mult decât dezavantajoase, 18 în prima zi și 40 în ziua doua.
Ne-am poziționat cam la 10-12 metri de mal, iar după primele lanseuri la 45 grade spre mal punctez și primul șalău frumos, suficient de punctabil, dar nu extraordinar de mare. Iulică insistă pe un rack alb cu glitter și aduce și el la barcă un șalău frumos. Insistăm, dar nimic. Coborâm ceva mai jos, depărtându-ne de mal cam la 15 metri, iar pe ultimul prag, în timp ce mă gândeam la ce loc putem să mai abordăm mă trezesc cu un ciocan de mi-a explodat sângele în vene, trezindu-mă la viață. Tatonăm puțin câte puțin malul, iar la un moment dat simt cum jigul atinge pe substrat o zonă mult mai tare și cu ceva rădăcini pe fundul apei. Nu apuc să-i zic lui Iulică: "aici este cotețul", că începe recitalul. Primul șalău de 58cm, urmat de alți patru ne luminează ziua și foaia de arbitraj. Ce-am observat aici: dacă recuperarea era prea repede - însemnând o tură de manivelă - nu ataca năluca. Dacă recuperam puțin, o jumătate de tură de manivelă sau doar câte puțin din vârful lansetei când ajungeam în zona pragului, atunci îi provocam agresivitatea.
Bucuroși că ne-am făcut cei 8 pești limită, după "gherla" din ziua de antrenament și conștienți că un concurs se câștigă în două zile de pescuit, lăsăm locul în pace, urmând să-l exploatăm și a doua zi, iar dacă modul de hrănire de a doua zi coincidea (lucru ce nu s-a întâmplat) atunci am fi avut un avantaj considerabil față de alți concurenți.
Așa că ne-am mutat direct pe platoul de la Beker (denumire cunoscută de alți pescari ca terenul de fotbal sau platoul de la cele doua drumuri). Cum sonarul mare l-am uitat acasă (în toate cele trei zile de concurs) ne-am bazat numai pe sonarul Deeper Pro+. Așa am găsit un prag pe platou ce pleca din 3 metri sus și cobora in 6 metri aproape de barcă. Cu aceiași nălucă de 5 cm si jig de 7 grame, mă trezesc în lansetă cu un ciocan de toata isprava, iar la capătul liniei se afla si cel mai mare șalău din prima zi de pescuit, un 64 de cm, terminând ziua cu un loc 6 din cele 58 de echipe.
Era evident și logic, că a doua zi aveam să dăm ce este mai bun din noi pentru a putea ocupa un loc fruntaș. Aveam locul pregătit și eram puțin încordați de faptul că oricine din primele echipaje plecate în fața noastră putea ocupa locul respectiv. Bucuroși nevoie mare, vedem că nimeni nu a fost interesat de loc și mai mult decât atât, pe tot malul respectiv nu era nici o barcă, semn că în prima zi nu prea s-a prins in zona respectivă.
Ne pozitionăm aproape la fel ca în prima zi, pe locul care ne-a dat cei 5 șalăi și începem direct cu ansamblul câștigător din prima zi. . Un lanseu, două, trei ... 1/2 de oră, nimic. Schimbăm poziția și direcția de mai multe ori și nimic. Șalăii nu mai răspundeau la nimic. Ne mutăm pe locul unde am luat primii șalăi. Aici așijderea, nimic. La un moment dat am o singură mușcătură, dar apucă numai de coadă. Intrasem în alarmă, era evident că fie nu erau, fie nu răspundeau la nimic.
Încep să mă gândesc la ce este de făcut și cu inspirație mă uit la ceasul Suunto Traverse Alpha Stealth. Presiunea atmosferică urcase vertiginos în ultimele 3 ore, dar avea și un trend ascendent în următoarele 3 ore. În percepția și experiența mea peștele trebuia să urce pe platouri la masă. Mă orientez repede către cel mai apropiat platou de locatia noastră și îmi aduc aminte de un loc foarte aproape, unde avem un golf cu un platou de 1 metru și multe agățături. Taicu (Adrian Paduraru zis Paco de la Sărulești) mi-a zis de locul respectiv, zicându-mi că sub apă erau două pontoane scufundate și un drum vechi ce traversa râul Mostiștea.
În încercarea de a ne poziționa cât mai bine, dar și pentru că nu aveam sonarul Side Imaging pe barcă (norocul nostru), greșesc poziția și aproape că ne urcăm pe prag. Încerc aceiași rețetă ca în prima zi (pescuit de finețe) și după doi bibani pe care i-am aruncat instictiv (cu toate că erau punctabili), observ mișcare în mal. Eram mai mult decât convins că erau pești mici la bătaie, cel mai probabil carași. În mintea mea îmi zic: dacă șalăul a venit la ospățul dat de bătaia carașilor și schimb lanseta trecând la pescuitul greu cu un jig de 15 grame (foarte mare pentru adâncimea respectivă, 1 metru)?
La al doilea lanseu imi intră un șalău de 47cm extrem de deranjat de gălăgia făcuta de nălucă, dar imediat la următoarea lansare îl și agăț în increngătura de sub apă. Mă gândesc rapid și leg sonarul Deeper Pro+ de lansetă, încercând să găsesc câteva trasee libere. Sonarul îmi arată o portiune mai adâncă, aproape de mal cu apa de 1,5 metri, urmat către noi de un platou de 1 metru, iar chiar sub barcă cădea în 5 metri. Aici, pe 5 metri era o adevărată capcană pentru năluciile noastre.
Inchipuieșteți ce altă opțiune aveam dacă nu aveam sonarul Deeper pe care îl puteam arunca cu lanseta în direcția malului. Puteam să testez zona cu diverse jiguri, pe care inevitabil le lăsam în apă, sau puteam să mă urc pe prag cu barca riscând să gonesc toți șalăii din zonă cu "feribotul" meu (Triton 18 Pro Explorer, 6 metri lungime și 1,2 tone).
Realizând că peștele se hrănește agresiv singura problemă a mea au rămas agățăturile. Dacă pescuiești cu un gramaj mic poți ușor să treci peste ele, fară să agăți. Dacă în schimb pescuiești cu gramaje mari, agresive, este foarte ușor să lași năluci după năluci, iar pescuitul să devină un calvar. Așa că reșind să "văd" cu ajutorul Deeper cât de cât ce este sub apă și găsind câteva linii pe care puteam lansa în siguranța, schimb lanseta cu un Shimano BeastMaster EX 14-40grame, mulinetă Stella 2500FE echipată cu fir textil Sufix 832 0,18mm. La capătul linei se află o năluca agresivă în care aveam încredere maximă de la experiențele precedente, Storm Wildeye Swim Shad culoarea alb sidef (producătorul o numește Pearl Shad). Culoarea am ales-o inspirat de paternul carasului.
La primul sau la al doilea lanseu, pe platoul de 1 metru simt că ceva îmi tremură firul textil. Conștient că este un atac impropriu (șalăul se pune pe năluca agresivă de foarte multe ori) nu înțep, conștient de faptul că o va urmări, iar dacă îi place o va ataca. Nu îmi termin bine gândul și firul sare afară din apă aproape smulgându-mi lanseta din mână. Băgam primul șalău de peste 60 de centimetri. Rapid îi zic și lui Iulică să schimbe năluca cu un Storm Wildeye identic cu al meu. La următorul lanseu Iulică "arde" cel mai mare șalău al nostru 66cm.
Urmează o serie incredibilă de atacuri, care mai de care mai explozive. Nu reușim să ne adunăm suficient de repede pe cât ne atacă șalăii năluciile. În maximum 2 ore avem deja cei 8 șalăi limită, din care doi trecuți de 60 cm, iar cel mai mic de 50 cm.
La un moment dat pauză. Două ore nimic, parcă intraseră șalăii în pământ. Mă uit la ceas și văd că presiunea este în scadere (la ora 13:00 a apărut pe ecran StormAlarm, iar la ora 14.30 a venit o ploaie cu tunete și fulgere).
Trebuia să schimbăm ceva dacă mai vroiam încă unul mare. Așa că, cu tot riscul atac pragurile de sub noi, lăsând cât mai jos năluca sub barcă. Bilanțul era tragic. La al 4-lea lanseu inevitabil lăsam o nălucă, iar odată cu ea și câte o înjurătură. Dar asta este pescuitul, dacă vrei rezultate la șalău trebuie să-ti asumi invevitabil și niște pierderi în trusele de pescuit, contribuind în acest fel la vânzările magazinelor de pescuit.
Răbdarea și stăruința mea și-au spus imediat cuvântul, iar după ce am lăsat cât mai jos pe fundul pragului năluca minune, mă trezește din amorțire o minunăție de șalău în lungime de 63 de centimetri.
Acum eram convins că erau șanse mici să nu fim pe podium cu un astfel de rezultat. Cu o medie de peste 57 de centimetri, după a doua zi de concurs mă asteptam să ocupăm un loc fruntaș, dar nu chiar atât de bun cât a fost la final.
Norocul nostru a fost maxim și pot să-l menționez pe puncte:
- noroc că nu am prins la antrenament și că Roberto a fost amabil cu noi, servidu-ne informația.
- noroc că am uitat sonarul acasă, altfel sigur poziționam barca în alt punct decât cel ales de data acesta.
- noroc cu Storm Wildeye Swim Shad. Dacă nu descoperam năluca în partidele de pescuit anterioare, cel mai probabil nu o foloseam acum.
- noroc cu Iulică, că este a doua oară când particip cu el și obținem un podium.
- iar la final, cel mai mare noroc a fost că cei care erau mai bine clasați în prima zi de concurs nu au reușit să prindă pești mai mari, dar și că unele dintre echipele din prima zi - care nu prinseseră foarte bine - acum aveau încă ceva de demonstrat. Echipajul de pe locul 2 Liviu Frățila și Anton Gheorghe (Tony) este un exemplu și aveau să termine pe locul 2 a doua zi.
Uitați cât de simplu se interpretează un barometru de pe un ceas Suunto Traverse Alpha. În imaginea de mai jos este un grafic pe 6 ore. În parte dreaptă a graficului este momentul prezent, iar în partea din stânga ultimele 27 de ore.
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg