Pentru mulți dintre noi numai visul de a captura monstrul ne poartă către țări precum Suedia, unde orice pescar amator care a citit putin sau a auzit de Suedia, a înțeles că poți avea capturi impresionante la răpitor. Știuci de peste 1 metru în mod frecvent, bibani cocoșați, cântărind peste 2 kg sau locuri unde în aceeași bulboană poți să prinzi păstrav, biban sau știucă, te face să-ți dorești cel puțin o ieșire în Suedia.
Așa și pentru mine Suedia a fost și va rămâne între preferințele destinațiilor de pescuit. Împreună cu partenerul meu de barcă și prietenul meu, Emil Grecu, am programat o ieșire în Suedia la sfârșitul lui mai, începutul lui iunie 2017. Organizatorul expediției avea să fie Dinu Dragomir (aka Skipper) colegul nostru de club, iar ca pescari apți combatanți i-am avut alături pe: Roland Katona, Cristi Orășeanu și Cătălin Rotar (Cumnatu’).
Dar dacă ceva merge prost, începe și se termină prost. Începutul a fost dezastros, deoarece remorca cu care au plecat Dinu și Cornel a fost spartă în orașul Praga, furându-ne bagajele depozitate din remorcă în 15 minute, în parcarea din fața hotelului unde s-au cazat în prima zi. Acestea conţineau următoarele bunuri de pescuit:
Lansetă Pontoon21 Unitra Rod
Lansetă Pontoon21 Psychogun Rod
Lansetă Palms Egeria Rod
Lansetă North Fork Custom Rod
Lansetă Phenix Rod
Lansetă GLoomis Rod
Lansetă Seeker Rod
Lansetă Shimano Diaflash
Lansetă Shimano Clarus
Lansetă Shimano Exage 210MH
Lansetă Major Craft UL
Lansetă Daiwa Tierra
Tub telescopic Pontoon21 Rod
Cutie Versus Box si un Boga Grip
Mulinetă Shimano Stella 2500FE
Mulinetă Shimano TwinPower 2500
Mulinetă Shimano Stella 1000PGS
Mulinetă Daiwa Zillion 100 SHLR Cast
Mulinetă Daiwa Infinity Q 2500
Sonar Humminbirth Side Imaging HD 698CI Combo SI
Lanternă Flash light LED profesionala Nitecore TM26
La cele de mai sus se adaugă peste o sută de voblere hand made sau de fabrică, linguri, plastice, jiguri etc., alte echipamente impermeabile sau haine de pescuit. Gaura produsă depășeste la o evaluare rapidă 10.000 de euro. Personal cred că am scăpat cel mai ușor, din fericire, datorită unui noroc chior: în perioada de până la plecare am participat la o filmare, iar de lansetele și mulinetele mele de bază (Shimano Biomaster, Aernos, Zodias sau Poison Adrena) am avut nevoie de ele și le-am păstrat acasă.
Cum noi (eu, Roland, Cristi O. și Emil G.) am plecat cu avionul, ulterior transportului rutier cu cei doi colegi (Dinu și Cumnatu), a trebuit ca fiecare să refacem tot ce ne-am piedut. Eu mi-am luat un bagaj suplimentar la avion, de echipament sportiv în care am pus alte lansete, dar numai din două bucăți.
Al doilea aspect negativ l-a constituit faptul că nu am ales nici zona de pescuit ideală, dar nici perioada propice pentru pescuitul la știucă. Zona de sud a Suediei nu este chiar cea mai bună zonă recunoscută în capturi capitale, iar perioada aleasă (sfârșitul primăverii) coincide cu intrarea heringului din mare către arhipeleagul suedez din sudul țării. De cum am ajuns la cazarea din camping-ul Dragso, am fost atenționați de către administratorii complexului că nu am nimerit cea mai bună perioadă de pescuit la știucă, capturile înregistrate în ultima perioadă fiind puține, dar nici foarte răsărite ca dimensiune, adică și puţine și mici.
Ca o scurtă descriere, zona în care am pescuit șase zile din sejur este un arhipeleag din Marea Baltică, unde zona de coastă marină intră mult în interiorul continetului european. Locul pare ca un mare lac presărat cu diverse insule mai mari sau mai mici, răsărite parcă de nicăieri. Unele dintre insule sunt pustii, în special cele mai mici, dar unele dintre acestea au case construite, ca niște adevărate oaze de liniște și relaxare. Fiecare insulă este racordată cu energie electrică prin cablu subteran, iar prețurile cerute pentru casele construite aici sunt cu adevărat exorbitante. Eleganța constructiilor iese în evidență, dând un aer aparte zonelor de pescuit. Oamenii locului sunt foarte prietenoși, iar legislația (Allmansrätten) îi obligă să îți permită accesul și camparea pe proprietatea lor pentru minim 48 ore.
În Marea Baltică se pescuiește gratuit fără a necesita permis sau licență de pescuit sportiv. Anumite râuri sau porțiuni de râuri din zonă sunt concesionate sau în administrare de diverse persoane sau asociații, acolo fiind necesare permisele de pescuit pe care le poți cumpăra de la benzinărie. Costul permiselor diferă în funcţie de fiecare zonă sau concesionar în parte, dar noi am plătit undeva la 5 EURO/zi per pescar. Din păcate pe râul unde am pescuit noi pentru o zi nu a fost chiar așa cum ne-am așteptat, în afară de câțiva bibani mici.
Datorită multiplelor râuri ce se vărsau în acest arhipeleag, apa este în mare parte salmastră (puțin sărată). Fundul apei este pietros, iar pe adâncimi de la 1 la 3 metri găsești vegetație specifică locului, nu foarte deasă și nici foarte multă. După o documentare la fața locului și pe internet am tras o concluzie despre unde urma să pescuim în zilele ce aveau să vină, înțelegând că aveam mari șanse să găsim știucă în apă de 1 la 3 metri, în special în zonele cu vegetație, și mai puțin în apele adânci de peste 5 metri.
O experiență plăcută a fost complexul unde ne-am cazat, Dragso Camping (http://www.dragsocamping.com), și unde organizarea pentru pescuit este excelentă. Se vede experiența suedezilor care au înțeles de mult că pescarii amatori pot fi o sursă bună și permanentă de venit. Servicile de inchiriere bărci, locurile de cazare, restaurantele sau magazinele de pescuit sunt excelent de bine gândite, iar prețurile nu sunt exagerate, cum în mare parte găsești in Romania, acolo unde poți prinde și ceva știuci. Cazarea este foarte ieftină, iar dacă îți gestionezi spațiul cu atenție poți sta într-o casă (cabină) până la 5 pescari, unde costul este de 3000 SEK (300EURO) pentru trei noți, cam 100 de EURO/noapte pentru cinci pescari.
Mai multe detalii aici: http://dragsosportfishing.com
Din casă poți ajunge imediat la bărcile de inchiriat, dar preturile pentru bărci nu mai sunt atât de avantajoase precum cazarea. Noi am venit cu barcile noastre gomflabile proprii aduse cu transportul rutier, dar am apelat într-una din zile la o barcă de la ei. Pentru o barcă din aluminiu în lungime de 4,5 metri cu motor de 5 cai am plătit 50EURO (fără benzina consumată) pe o zi de pescuit (8 ore). Sunt și bărci cu motoare mai mari, dar diferențele de preț sunt foarte mari între ele, ajungând la 90 de EURO pentru un motor de 15 sau 20 de cai.
Interesant este că imediat după ce ne-am cazat am ieșit de pe mal la o scurtă testare a apei in golful din fața campingului. La primele lanseuri am avut și primul atac ratat la un vobler Rapala Shadow Rap de 11 cm . După voltă se părea că a fost o știucă demnă de fotografiat. Am continuat cu maximă încredere cu tot ce aveam la mine și cu toată experiența mea. Prima dată am insistat cu același vobler încercând să acopăr fiecare cm de apă unde credeam că știuca s-a putut relocaliza. Ulterior am schimbat vobler după vobler, lingură după lingură, gumă după gumă. Mulinare mai rapidă, mulinare cu stopuri, accelerări și pauze lungi. NIMIC, parcă dispăruse din apă.
Ca o paranteză, în toate cele șase zile de pescuit am avut parte de aceeași experiența ca cea de mai sus. Nu numai eu, dar și toți ceilalți. Dacă știuca ataca odată, gata, nu mai venea a doua oară. Mai mult decât atât, marea majoritate a peștilor prinși au fost superficiali, iar numărul de atacuri nefinalizate au fost nemăsurat de multe. După ce că nu am avut activitate, fiecare dintre noi nu a depășit trei știuci pe partidă, nu au fost nici foarte mari. Cea mai mare știucă a avut 80 de centimetri. Nu pot decât să bănuiesc că știucile doar loveau nălucile noastre din agresivitate, dar fără să se hranească efectiv.
Singura partidă de pescuit cu adevărat memorabila a fost în a doua zi de pescuit, atunci când, nevoiți de condițiile meteorologice, vânt de peste 60km/oră, am pescuit de pe mal în orașul Karlskrone, locul unde se află și campingul Dragso. Locul de pescuit l-am descoperit cu ajutorul sonarului Depper Pro+ aruncat de pe mal către partea opusă a unui canal de tranzit. Singurul aspect care mi-a atras atenția a fost un prag ceva mai pronunțat pe ambele părți, determinat de adâncirea canalului dintre cele două golfuri din arhipeleag. Pe sonar am remarcat prezența peștilor, dar nu eram convins că am văzut știuci sau pește pașnic, fiind imposibil de identificat din imaginea de pe telefon. Legandu-l WiFi cu telefonul mobil nu am avut nevoie să folosesc datele de internet și l-am folosit deopotrivă de pe mal sau din barca. Din barcă ne-a ajutat foarte mult să identificăm adâncimile, dar și zonele cu limită de vegetație. Un alt mare avantaj a sonarului Deeper Pro+ a fost că l-am putut avea cu mine în bagajul de mână din avion.
Aici, pe acestă zonă am avut singurile atacuri ferme, adevărate ciocane în lansetă. Apa era ceva mai adâncă, 3-4 metri, iar locul era situat intre două golfuri ale arhipeleagului ,la ieșirea unui canal într-un golf din interiorul orașului. Năluca ce am folosit-o aici este cea în care am foarte mare încredere, Storm WildEye Swim Shad, de 24 grame, culoare fire tiger. Două dintre știuci le-am prins lângă mal pe recuperare relativ rapidă, iar alte două (și cele mai mari), chiar pe fundul apei. La năluca respectivă poate știți deja că am prins foarte bine șalău, chiar ne-a ajutat că câștigam concursul de la Sărulești, dar singura diferență de recuperare a acestei năluci pentru pescuitul la știucă diferă. Trebuie imprimată o viteză ceva mai mare de la plecarea de pe loc și cu pauze pe substrat cât mai mici. Practic, când năluca atinge fundul apei, trebuie să o recuperezi rapid, două sau trei ture de manivelă, și stop până atinge din nou fundul apei. La apropierea de malul unde pescuiești trebuie recuperată ceva mai rapid astfel încât să nu agăți în pietre sau în vegetația din apropierea malului.
O altă surpriză plăcută a fost faptul că am făcut cunoștință cu Bogdan Gabriel, aka Boni_baits. Bogdan a avut amabilitatea și a venit cu barca lui câteva zeci de kilometri pentru a face o partidă împreună. După cum am aflat, Bogdan este producător de năluci din silicon, in special gume XXL pretabile pescuitului la știucă și nu numai. Nălucile sunt făcute din silicon de cea mai bună calitate, iar forma nălucilor este extrem de apropiată de formele naturale ale unui pește. De asemnea, echilibrarea shadurilor sau gruburilor este extrem de bine studiată, la recuperea în apă se comportă foarte natural.
Bogdan ne-a pus la amândoi (mie și lui Grecu) la dispoziție în barcă mai multe năluci să pescuim cu ele, dar s-a văzut imediat lipsa noastră de experinența în a mânui așa ceva. La final, bilanțul unei zile întregi de pescuit a fost de: 4 știuci Bogdan pe nălucile lui Boni_baits, două prinse de Emil tot pe nălucile lui, iar eu am prins numai o singură știucă pe o lingură irlandeză. Și asta după ce am avut răbdarea să pescuiesc aproape o zi întreagă cu tot felul de năluci din trusă. În barcă, Bogdan ne-a furnizat multe detalii despre zona în care pescuiam. De la experiențele din anii trecuți, când prindea peste 60-70 de pești pe zi și până la faptul că autoritățile vând tone de știucă în diferite țări europene.
Ca și în marea majoritate a zilelor de pescuit petrecute în Suedia, știucile nu au vrut să atace nălucile noastre, doar urmărind până aproape de barcă sau doar lovind năluca fără a o ataca. Chiar dacă am schimbat stiluri de pescuit, gruburi mari alternate cu shaduri mari și mici, recuperări in viteză sau lestare ușoară sau fară lest și purtate mai multe pe loc, știucile nu au vrut să răspundă așa cum ne așteptam. La mine, în afară de Strom(ul) cu care am prins de pe mal, numai alte două năluci au fost cele care au păcălit puținele știuci suedeze.
Prima a fost un Storm Wideye Live Pike de 10 cm recuperată intre ape sacadat cu scurte pauze. Atacurile le-am avut in proportie de 90% pe stop, după ce năluca parcurgea mai bine de 15 metri după ce atingea apa. Semn că știucile erau interesate, o urmăreau, dar numai foarte țârziu o atacau.
Cea de-a doua năluca la care am avut multe atacuri a fost un vobler mare de la Storm So Run Acame. Voblerul merge in pelicula apei și se scufundă foarte ușor. La recuperarea scurtă și stop, voblerul pleacă într-o parte, iar dacă ridici vârful la lansetă tinde să iasă către suprafață şi dacă bagi puțin vârful de la lansetă în apă pleacă către adâncimea apei. De ce am avut încredere în el? Deoarece era printre puținele năluci mari pe care le puteam ține între ape. Rateurile repetate le-am avut până să schimb ultimul cârlig (voblerul vine echipat numai cu cârlige mari) cu o ancoră triplă. Chiar și acest vobler nu am reușit să prind extraordinar de multe știuci și nici măcar una care să depășească 70 de centimetri.
Zilele următoare au continuat aşijderea. Multe rateuri, chiar și la lingura irlandeză echipată cu două rânduri de ancore. Cred că singura explicație plauzibilă era că știucile erau ghiftuite cu hering și pur și simplu nu erau interesate de năluciile noastre. Am verificat în permanență presiunea atmosferică cu ajutorul ceasului Suunto Traverse Alpha, iar cu excepția ultimei zile de pescuit când presiuna a scăzut de la 1020hPa până la 1010hPa, când a și plouat aproape toată ziua, în toate zilele de pescuit presiunea am avut-o constantă.
Nu cred că știuca din această zonă a dispărut, ci sunt convins că nu a răspuns la nălucile noastre, orice am incercat. Sunt convins că o să revin in Suedia, dar poate mult mai bine documentat despre perioada propice de pescuit sau zona ideală unde pot să-mi depășesc recordul la știucă. La locurile din Delta Dunării am renunțat de mult să mă mai gândesc. Iar dacă autoritățile nu vor face nimic în viitor, ca mine vor fi mulți care își doresc să prindă adevărate trofee de știucă, biban sau păstrăv.
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg
