Un lucru este cert la fiecare concurs de pescuit înveți câte ceva. Chiar și eu după 14 ani de concursuri de pescuit la răpitori și tot am de învățat. În fiecare dintre acestea înveți ce trebuie să faci sau ce NU trebuie.
Cum deja m-am făcut cunoscut pentru deschiderea mea către cei care vor să învețe să pescuiască la răpitor, și de data acesta am să vă împărtășesc experienta mea de la ultimul concurs unde am avut destul de multe de învățat, alături de partenerul meu de barcă Emil Grecu.
Dacă la concursul de anul trecut de pe Sărulești - intitulat generic: Locul-1-la-Sărulești-câtă-înseamnă-tehnică-echipamente-și-cât-noroc - am punctat pe fiecare dintre elementele ce ne-au ajutat în ocuparea primului loc, citind acum articolul îmi dau seama că în concursul de anul acesta toate ne-au fost potrivnice, și cel mai important din acestea: norocul.
După ce la antrenamentul oficial am descoperit mai multe locuri cu șalăi agresivi și mari (opus concursului de anul trecut), la concurs parcă s-a stins lumina. Nu mai erau acolo sau nu mai răspundeau la nimic din trusele noastre. Iar când în sfârșit aveam pești în lansetă nu reușeam să-i dăm afară. Parcă totul ne era impotrivă. Ca echipament am avut nu mai puțin de patru combouri la mine, de la Poison Adrena Ultra Light 3-10 grame, până la Shimano Scimitar 14-40 grame. Nu am lăsat acasă nici lanseta și mulineta Stella echipată cu fir mono Sufix Advance de 0,16. Aproape cu toate n-am reușit să dau afară pești care imi atacau agresiv năluca. Nu mai înțelegeam nimic. Acum înțeleg unde am greșit.
Dar până să ajung al greșelile făcute în concurs vreau să punctez pe mai multe mituri populare:
1. Bărcile de viteză nu îți aduc decât comfort, nu și pești în barcă. Sau cum zic eu: degeaba mergi tare cu barca dacă pescuiești prost.
2. Sonarele nu te ajută să prinzi pești, ci numai te ajută să ai incredere în locul respectiv.
3. Echipamentele bune și perfect echilibrate nu prind pești dacă nu sunt pescuite pe loc bun sau dacă nu ai ales năluca și lestarea potrivită pentru acel loc. Cum zice bine Florin Zmeu: - La șalău este cel mai important este să ști când să ajungi sau când să pleci de pe loc.
4. Azi, in competițiile de pescuit la șalău norocul rămâne un factor extrem de important, așa cum am scris și anul trecut în articol.
Cele de mai sus nu scuză sau acuză rezultatul prost.
CE-A FOST PROST
Dar hai să vedem unde am greșit pentru ca și voi să înțelegeți ceva din experienta mea:
- Șalăii s-au hrănit în special în mal sau lipiți de structuri înalte. Dacă ajungeai acolo când trebuie, cu ce trebuie și prezentat cum trebuie, atacau. Noi am fost pe lângă de fiecare dată (cred)...
- Am pescuit prea agresiv (năluci mari și grele). In mod normal este o perioada propice pentru un pescuit agresiv la șalău. Nalucile mari atrag atacurile masculilor în competiție pentru locurile de depunere și imperechere. Numai că nu atacau hrănindu-se, ci numai de indepartare. Cel mai probabil asta a fost și motivul pentru care am scapat peștii. Fie că doar se puneau pe ea, din agresivitate, fie că doar o loveau scurt, dar fără să o înghită. Dacă înțeparea era mai agresivă aveam toate șansele să-i agățam din diferite locuri... Numai că m-am dezobișnuit de a înțepe așa și nici nu mai vreau să revin. In viitor sunt convins că peștii harponați nu vor mai conta într-un concurs de acest gen.
- Sunt convins că naluca ideală a fost un patern cât mai natural și cu o lestare adaptata la adâncimea locului cu șalăi astfel încât să cadă cât mai ușor pe substrat.
- In locurile fierbinți trebuia să stăm mult mai mult, dar și adaptat în funcție de temperatura sau lumina de afară. In general, cu cât era mai luminos și mai cald, cu atât peștii urcau pe apa mai mică. Trebuia să prinzi exact momentul în care erau acolo.
- Pescuitul la șalău l-am făcut, de când mă știu, perpendicular pe mal sau la o inclinație de 45%. Acum nu a fost de ajuns, ideal era să animi năluca cât mai aproape de mal, pe o lungime cât mai mare. Femelele (intotdeauna cele mai mari exemplare) se hraneau cu peștii mici din mal. Cu cât erai mai aproape de acesta, cu atât mai bine.
CE-A FOST BINE
Atmosfera. Impreună cu Emil, de miercuri si până duminică ne-am simțit excelent in barcă, dar și la campare. Am avut o rulota închiriată de la Zamfir Mihaita, unde am petrecut în fiecare seara cu toți vecinii noștrii. Am făcut grătare, am băut (cu măsură) și ne-am depănat amintiri din concursuri. Sabin a fost din nou la înălțime :)
Organizarea concursului. Așa cum Robert Boanță ne-a obișnuit, organizarea a fost ireproșabilă. Concursul a avut de toate pentru toți. Mă bucur sincer că există așa ceva și că se dezvoltă. O firmă implicată la acest nivel ridică stacheta în organizarea unui concurs. Felicitări maxime din partea mea celor implicati in Relax Trophy: Robert, Dani, Giani Tatu, Florin Florea, Ionut, Vali Bucovan, etc.
Pista de concurs. Chiar dacă nu s-au prins exemplare extrem de mari (de data acesta), Lacul Sărulești rămâne o locatie unde șalăul se dezvoltă bine și este protejat. Sunt convins că toți știm cât este de greu să pazești și să protejezi asa ceva, la foamea din jurul acestui lac.
Felicitări câștigătorilor, dar și tuturor participanților!
P.S. am ales să pun o poză cu un biban prins in concurs deoarece șalăii limită nu am fost în stare să-i prindem in toate zilele de concurs. Un fel de pedeapsă pentru eșecul nostru la acest concurs :)
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg