Înainte de a ajunge la 2006 trebuie menționat ultimul concurs din 2005, Cupa Dârvari - Spinning4Ever.
Venind după un loc 5 la general în CN 2005 (calificat ca rezervă în lotul național care nu a plecat niciunde) eram conștient că o așa poziție într-un campionat național, obținută la prima participare trebuia apărată. Șansa mi-a venit la acest ultim concurs din an. După primele ore de concurs nu reușisem să păcălesc decât un amărât de șalău de 40 de cm. M-am îngrijorat înainte cu o oră de finalul concursului, dându-mi seama că trebuie să schimb ceva radical dacă vreau să obțin ceva rezultate (asta fac și astăzi când am o problemă similară). Plec vâslind energic din capătul sectorului unde mă aflam, către partea opusă a limitei de sector. Lacurile erau împărțite în două iar suprafața de pescuit era limitată.
Aproape de capătul sectorului, după un baraj de pământ în lac găsesc un banc de bibani între ape. Scot în viteză câțiva din ei (9 la număr), din mers, neancorat. Mă las ușor pe curentul din apă și tatonez mărunt primul prag din mal cu un MisterTwister (alb spate cu negru). La un moment dat, în dreptul unei zone de gunoaie de lângă mal (vezi primul post din serie) am un atac mai sec și mai ferm decât al unui biban, semn caracteristic lupului apelor - șalăul. Înțep ferm având o linie cu textil de 0,13, o lansetă Shimano Clarus 762, 1/4 - 1/2oz (7-14g), o mulinetă Shimano Twin Power 2500 (care încă o mai am și azi) și pun în barcă al doilea șalău trecut de 45 cm. Îl urmeză aproape imediat alți 6 șalăi, frații primului. Cu 7 șalăi și 9 bibani obțin un loc 3 la general, după Ovidiu Ristivan și Adrian Firimiță.
Interzis sonare și motoare electrice
Pentru cei care astăzi oșcilează între 60 si 115 cai putere sau nu știu dacă să-și ia un Helix sau un Solix, pe atunci erau interzise motoarele electrice și sonarele. Citez din regulamentul Cupei Moldovei de atunci: Este interzisa cu desavarsire folosirea sonarului . De ce? În mare parte nu toți pescarii își permiteau să cumpere așa ceva. Iar la acel moment părea justificat chiar și pentru cei care erau mai favorizați din acest punct de vedere, ca mine. Îmi aduc aminte că la începutul lui 2006, pe Dârvari a fost un concurs de spinning unde erau interzise mai mult de două lansete, iar la întrebarea cuiva: - De ce doar două lansete? Răspunsul pe forum al organizatorului a fost: - Nu toată lumea își permite să dețină lansetă pentru fiecare tehnică...
OPEN SAU ZONALE
Dar înainte de asta trebuie să vedem cum am ajuns să avem campionatul de astăzi. O mare parte din contribuție o are revista Aventuri la Pescuit venind cu un concept de circuitul OPEN: Turneul Aventuri la Pescuit. Turneul era promovat și susținut de revista Aventuri la Pescuit, unde Mălin Mușetescu și Sorin Drăgoi erau cei mai implicați în fenomen. Să dăm Cezarului ce este al Cezarului, spune o vorbă bună! Pe atunci eu eram adeptul zonalelor - concept gândit de Viorel Teleianu, reprezentant AGVPS.
Zonalele erau în avantajul celor cu posibilități limitate de deplasare, dar după câte s-a văzut în viitor erau mai mulți dispuși să se deplaseze oriunde pentru pasiunea lor: pescuitul de competiție. Recunosc că eu eram convins că impactul către mase era mai mare și mai eficient pe zonale, dar recunosc că m-am înșelat. Viitorul a demonstrat că deschiderea open, susținută și de publicitatea oferită de revistă gratuit, avea să fie un sistem de selecție național cu mult peste concursurile zonale, aducând și susținerea materială necesară deplasării afară.
Eu am declarat că o să particip la oricare dintre aceste competiții. Așa m-am înscris la Cupa Moldovei, cu toate că nu făcea parte din campionatul zonal dar am participat și la Turneul Aventuri la Pescuit, de la începuturi și până astăzi.
Locul 1 - CUPA MOLDOVEI (3 etape)
În prima etapă a Cupei Moldovei susținută la Ciric (chiar lângă Iași) reușesc un loc 2, după Bogdan Popescu (vânătorul de pești) și la mică distanță de Ovidiu Ristivan(14). La acest concurs au participat 26 de concurenți, în special pescari din zonă. Peștii cu care am punctat au fost 3 știuci, din care una trecută de 4kg, la o oșcilantă Dollingen (Gipo) și doi șalăi luați la același MisterTwister (pe atunci nu exista Storm SuperuShad sau Storm Mangrove :)
A doua etapă a cupei a fost la Rogojești, aducându-mi aduc aminte cu plăcere de acele competiții de început. Momentele în care descopeream pescuitul la twister de mici dimensiuni în suprafața apei, dar și căldura oamenilor din zonă. Era altceva decât înverșunarea cu care eram obișnuit la Turneul Aventuri la Pescuit. Concurența de pe apă se transforma în prietenia de pe mal, la competițiile din Moldova. Prietenii Pescari din Moldova își câștigaseră numele așa cum era și denumirea asociației din care făceau parte.
În ultima etapă a cupei Moldovei, la Pădureni, ajung cu două zile mai devreme, cu obiectivul de a câștiga acestă cupă, fiind și ultimul concurs. După această experiență îmi dau seama că un pescuit de antranament poate fi cheia câștigării oricărui concurs de pescuit, fapt ce mă ghidează mai departe în toate concursurile ce vor urma de aici încolo.
După ce în aceste două zile de pescuit de antrenament nu reușesc să prind decât o știucă la lingură, undeva la baza vegetației lăsând lingura să cadă până pe substrat, intru în prima manșă direct cu o linie de monofilament de 0,16, un jig de 3 grame și un shad de la MisterTwister alb sidef (fără strună!), cu aceeași strategie, că ajung la baza vegetației unde bănuiam să se află știucile de pe acel lac.
Mă poziționez pependicular pe mal, la circa 10m și lansez în orice mic golf descris de configurația malului, la limita vegetației din mal. Imediat cu atingea suprafața apei țineam firul întins, să văd exact ce se întâmplă pe linia acestuia. Instantaneu cum vedeam că tresare firul întindeam linia și știuca era acolo. Am reușit să prind în prima manșă în jur de cinci știuci așa. Una singură mi-a tăiat monofilamentul. A două mașă a fost de ajuns să prind câțiva bibani și primul loc mi-a fost asigurat.
O altă experiență de pescuit de la Cupa Moldovei, ce mi-o aduc aminte n-am să o uit niciodată. Eram poziționat deasupra unui prag, pe o adâncime relativ mică. Pescuind în șenalul râului Siret, rotativa legată cu fir monfilament urca oarecum perpendicular pe marginea unui prag scufundat dintre mine și albia râului. De acolo, din marginea pragului reușeam să prind câte un biban, dar destul de rar cât să mă avantajeze în clasament. Cum nu mai era mult din concurs îmi dădeam seama că orice pește prins conta enorm. La un moment dat, chiar după ce rotativa trece de marginea pragului văd că firul ia o traiectorie oarecum ciudată față de curent. Îmi dau seama că poate fi un pește și nu un biban obișnuit. Cu răbdare, fără să înțep sau să trag către mine puternic, las peștele să se ducă acolo unde dorește. Urmează o lungă perioadă de așteptare în care peștele pleca în direcția opusă de barca mea, iar ulterior îl aduceam ușor către barcă, parcă bănuind ce se află la capătul linei.
Vis a vis de mine se afla Bogdan Popescu, concurent care era la diferență mică de mine în clasamentul general, dar și în clasamentul concursului respectiv. Ulterior mi-a zis că pe perioada în care care eu aveam drill-ul prelungit el nu a mai pescuit, ci a așteptat să văd ce fac conștient de faptul că acel pește avea să mă propulseze pe primul loc în clasamentul concursului, dar și la general în Cupa Moldovei.
După o perioadă destul de lungă reușesc să aduc peștele la barcă, iar așa cum am bănuit avea să fie o știucă. O să țin minte toată viața pentru că nu era deloc o înțepare normală iar și acum îmi oferă o lecție de pescuit. Știuca - destul de răsărită ca dimensiune, undeva în jur de 60cm era cu rotativa mea undeva in jurul gurii. Plimbând-o ușor, fără să trag de ea, pe lângă barcă până am reușit intr-un final să o pun în minciog. Abia în minciog am realizat grozăvia și am început să tremur. Rotativa prinsă de linia de monofilament 0,13, fără strună, nici măcar nu era în gura știucii, ci atârna în afara. Practic, eu am adus la barcă știuca din firul monofilament, conștient că la cea mai mică întindere bruscă a firului știuca tăia firul monofilament extrem de subțire pentru o asemenea captură. A fost o lecție personală care m-a ajutat de multe ori atunci când am realizat că poate fi o știucă la capătul firului, iar linia nu are strună să o protejeze.
În clasamentul AVP mă clasez în acel an pe locul 6, după ce concurentul care mi-a suflat locul in lotul național a punctat un numar de 7 șalăi (dacă țin minte bine numărul lor), toți de 40cm fix. Extrem de ciudat pentru toti concurenții să prinzi un așa număr de pești, toți la aceeași dimensiune. Ulterior, după câțiva ani am aflat că arbitrul unde "măsurase" cei șapte pești era un bun prieten și i-a făcut o supriză frumoasă. Respectivul concurent nu a mai participat în campionatul național, după acest an "reușit". Nu știu dacă a avut o remușcare sau alt motiv pentru care nu a mai participat, dar acum îl iert pentru ce-a făcut, mai ales că am rămas prieteni...
P.S. Știți din ce club făcea parte respectivul concurent?
P.S. Dacă vrei să primești pe email când public următorul articol, abonează-te aici book.com/lucian.gyorg